Martha și Bella Karoly puși la zid, pe când Mariana Bitang și Octavian Bellu?

mie, 23 mai 2018

Scandalul din gimnastica americană ia amploare, de la o zi la alta. Până acum, medical lotului, Larry Nassar, a primit aproape 200 de ani de detenție, pentru că a agresat sexual peste 250 de sportive. Mai nou, a apărut în peisaj și gimnasta Sabrina Vega, campioană mondială cu echipa, Tokyo 2011, care a-ndreptat tirul acuzațiilor spre medical Nassar, spre federația americană de gimnastică, spre Comitetul Olimpic al SUA, dar și spre antrenorii români Martha și Bella Karoly, pe proprietatea cărora exista Centrul de pregătire. Sigur, soții Karoly declară că n-au știut nimic de aceste abuzuri, speriați fiind și de suma de un million de dolari, pe care Sabrina o cere vinovaților.

Dar să-i lăsăm americani cu problemele lor și să-I felicităm, în același timp, că au curajul să facă publice toate aceste abuzuri din gimnastica lor, ba chiar să-I și pedepsească drastic, pe cei care, până la urmă, au adus zeci de medalii pe drapelul American. Să facem o paralelă cu ceea ce s-a petrecut și în gimnastica românească, de ani și ani, poate chiar de zeci de ani, de pe vremea comunismului și până în zilele noastre, abuzuri despre care s-a vorbit prea puțin, autorii nefiind puși la zid, așa cum ar fi trebuit.

Nu au fost abuzuri sexuale, cel puțin n-au fost făcute publice, dar în sânul loturilor s-au întâmplat și alte excese, victim fiind micuțele gimnaste – ne referim, în primul rând, la antrenamentele foarte dure, duse chiar la extrem, și în urma cărora multe gimnaste au fost mutilate pe viață; la regimul alimentar foarte strict, chiar înfometare, am putea spune; la modificarea vârstei unor gimnaste, fără acordul acestora, acțiune recunoscută de unul din foștii președinți ai Federației Române de Gimnastică, Nicolae Vieru; la practica neortodoxă a antrenorilor, de a dijmui premiile sportivelor, dovedit și acest fapt, dacă este să ne amintim de procesul în care au fost târâți Bellu și Bitang, și acuzați că ar fi luat bani de la fete, vezi anul 2004.

Totul a culminat cu decimarea lotului olimpic 2012-2016, care a ratat calificarea la Olimpiada de la Rio, din 2016. Din cele 20 de gimnaste ajunse la Izvorani, alese pe sprânceană, care aveau, deja, între 7 și 10 ani de practică și un CV sportiv consistent, mai bine de jumătate și-au încheiat cariera la finele lui 2015, una fiind declarată, neoficial, nebună, dar era dublă campioană europeana, o alta a plecat în scaun cu rotile, din neglijanța medicului, iar cele mai multe au fugit din Complexul de la Izvorani, nemaiputând suporta bătăile și umilințele antrenorilor. După necalificarea la Olimpiada braziliană, ar fi trebuit să se facă o analiză, la care să participle conducerea COSR, a Ministerului Sportului, a Federației de specialitate și chiar a sponsorilor, care au susținut financiar pregătirea de la Izvorani. Tehnicieni și oameni de sport cu competențe la acel lot ar fi trebuit să dea socoteală, să scrie cu subiect și predicat de ce nu s-au prezentat la lot, de ce au primit bani nemunciți, de ce au lăsat ca o sportive să ajungă aproape de septicemie, de ce au obligat o sportive să alerge cu saci de nisip la picioare, după ce s-a relaxat în butoiul cu gheață, de ce le-au bătut pe fete, de ce n-au progresat acestea, de ce exercițiile impuse au fost de slabă factură tehnică, iar lista cu întrebări ar putea continua.

Paradoxal, în loc ca fostul președinte de Federație, Adrian Stoica, să fie cel luat la întrebări și să dea socoteală pentru ratările surprinzătoare, tocmai el s-a găsit să acționeze în judecată părintele unei gimnaste, care spunea adevărul gol-goluț, relatând evenimentele petrecute la lotul de la Izvorani. Procesul avea și o miză excesivă – daune morale de 100.000 de euro, pe care părintele târât prin procese trebuia să le plătească. Sigur, Federația a pierdut acest proces, însă cred că n-ar fi fost rău ca cei care au judecat acest caz să dezvolte cercetările și să afle cine sunt vinovații, chiar să-i și pedepsească – sunt sigur că procedura la care visez eu este o utopie, dar constat că la americani se poate, la noi de ce nu?
Doar spunând adevărul și recunoscându-ne greșelile putem construe ceva cu o bază solidă, altfel totul va fi șubred. De când s-a schimbat conducerea Federației, a Ministerului Sportului și a COSR-ului, nimic nu s-a schimbat, cel puțin în gimnastica feminine românească, dar banii se cheltuie…

Ionel Pană

Comments are closed.