Glonțul tras acum patru ani l-a lovit pe Dedu astăzi!

joi, 28 aprilie 2022

În 2018, Alexandru Dedu avea să câștige un al doilea mandat, în fruntea Federației de Handbal, reușind s-o devanseze pe Narcisa Lecușanu cu doar un singur vot. Am avut o discuție cu el, după scrutin, și i-am atras atenția că lumea handbalului este nemulțumită de modul cum conduce. Da, chiar așa i-am spus, că i-a trecut glonțul pe la ureche, ceea ce nu se va mai întâmpla peste patru ani, adică în 2022. ”După mine potopul”, a replicat Dedu, ”pentru că nu voi mai candida”, a susținut președintele de atunci.

Doar că, în anii care au urmat, omul a prins gustul preamăririi, probabil și al banilor și peșcheșurilor grase – în plus, oamenii din jurul lui, slugoii, ca să le spun pe nume, l-au ațâțat, aproape obligându-l să mai stea o tură, ca să mai aibă și ei ce roade la osul handbalului nostru. Dar nu i-a mai ieșit pasiența, cu toate mașinațiunile lui și ale păpușilor lui, pentru că cei mai mulți și-au dorit schimbarea. Dați-mi voie să fac o paralelă între alegerile din 2014 și cele de astăzi:

– În 2014, Cristian Gațu ajunsese și el la o saturație, la o suficiență, dezamăgindu-i pe mulți, după ce i-a menținut în Federație pe Mihai Bocan, Eminența Cenușie, Mazarinul care făcea și desfăcea regulamente pe loc, pe Mihai Marinescu, priceput nevoie mare în apariția și dispariția contractelor jucătorilor, sau pe Jan Mateescu și mai apoi pe Valter Dăncescu, manevranții arbitrajului de casă. Și, culmea, la alegerile din 2014 exact aceștia l-au trădat, mai ales că pe la ușile Federației apăruse Dedu, care se ruga pentru o cât de mică ciosvârtă din handbal. Și oamenii au zis că este mai tânăr, că a jucat mult afară, că a făzut lumea modernă și o poate implementa și la noi. Și Dedu a beneficiat de trădare și trădători, alungându-l pe Gațu într-un mod deloc fair play

– La opt ani distanță, pleacă și el, fiind trădat la rându-i de mulți cărora le-a dat mână liberă să facă ce vor, în handbalul românesc. Și spun asta, pentru că în cel de-al doilea scrutin, Dedu a primit mai puține voturi, decât primise în prima fază. Am mai scris cândva, pe undeva, că acest om va fi dat uitării, va ieși definitiv din lumea handbalului, pentru că este o nulitate.

A câștigat Costel Din, omul care a-nceput primul campania electorală, încă din toamna anului trecut, și care s-a întâlnit cu cei mai mulți alegători, el fiind un bun orator și un om care are și ceva putere de convingere. Dintre cei trei contracandidați ai lui Dedu, pot să spun că Din are fața cea mai umană, un om așezat, serios, care a și făcut ceva pentru handbalul românesc, înființând Asociația Județeană de Handbal Ilfov. Bogdan Voina pare un copil răsfățat, mereu nebărbierit, că așa stă bine puștilor de vârsta lui, și gata oricând să meargă într-un club de noapte (nu că n-ar avea dreptul). Dar chiar și-așa, a avut voturi destule, decisive în Turul 2, care l-au scos pe Din președinte. Cât despre Maximilian Gavrilă, pot să spun că a avut mesajele cele mai ferme, care i-a luminat pe oameni ce au de făcut. Gavrilă a-nceput târziu campania și a mai și greșit spunând că nu-și dorește decât un mandat – i-a făcut pe oameni să se gândească că nu este un candidat serios, în ciuda învățămintelor lui prețioase.

Recunosc, rezultatul alegerilor m-a uns pe suflet – de altfel, oricare dintre contracandidații lui Dedu avea câștig de cauză aș fi fost extrem de mulțumit. De-acum începe reconstrucția și spun că sunt multe de făcut, pentru că mai peste tot s-a umblat și s-a stricat. Dacă Din m-ar întreba pe mine de unde să-nceapă, aș începe cu o reparație morală pentru foștii campioni mondiali – Federația să-și ceară scuze, în mod oficial, pentru tratamentul la care au fost supuși. Și bine zicea Vasile Stângă, în momentul când nu-ți recunoști trecutul, și încă unul de aur, nici viitor nu va fi. Și îi cer și eu lui Din, să-și aducă aminte de discuțiile noastre și să demareze (re)editarea Revistei Adevărul despre Handbal, cu sau fără mine în postura de coordonator, nu asta contează, dar să respecte formatul și conținutul. Acea revistă a fost UNICĂ, la vremea ei, dar neprețuită, din păcate, de conducătorii din handbalul românesc.

Niciun comentariu

adauga un comentariu