Candidații de la handbal nu prea au strălucire, cine se alege?

lun, 11 aprilie 2022

Aș fi vrut să spun că lupta pentru șefia Federației Române de Handbal se ascute, că în fiecare zi ies la iveală noi secrete și tot felul de informații compromițătoare, că cei trei s-au bălăcărit în presa scrisă, aruncându-și tot felul de acuze! Așa este într-o campanie importantă, care vizează fotoliul de conducere… Așa se agită candidații, ca să-i determine pe alegători să pună ștampila unde trebuie…

Dar la noi nu se întâmplă așa ceva, este o campanie mai moale, mai soft, cum ar spune americanii, care nu este deloc spectaculoasă și îi pune pe alegători în mare încurcătură. Știu sigur că toți vor schimbarea, că nu-l mai vor pe Dedu, care i-a dezamăgit total, pentru că n-a stat de vorbă cu nimeni, pentru că a avut grijă doar de oamenii lui, să le stimuleze interesele. Dar pe cine să alegi, că aproape nimeni nu este guraliv, aproape nimeni nu știe să vorbească răspicat. Și, culmea, doi dintre ei chiar au carismă, doar cel de-al treilea nu prea, fiind la vârsta pensionării. Dar tocmai el a ieșit pe rețelele de socializare cu materiale de substanță, cu exemple din experiența proprie, vorbind chiar bine, despre răul din handbal și modul cum poate el să-l îndrepte. Dar să vorbim despre fiecare, cu subiect și predicat:

Constantin Din este primul care și-a anunțat candidatura, încă din toamna anului trecut. Campania lui cuprinde termeni ce se referă la costuri, finanțare, baremuri, sprijin financiar, parteneri, sponsori, totul despre bani și iar bani. Însă problemele din handbalul românesc sunt și de altă natură, pe care nu le poți rezolva doar cu bani. Nu am citit în programul lui Costel despre lipsa de moralitate, despre incompatibilități, despre profilul viitorilor conducători și, deloc în ultimul rând, despre răul pe care arbitrajul românesc l-a făcut și îl face handbalului nostru. Din nefericire pentru el, Din a făcut parte din această familie a fluierașilor, iar președinții de cluburi și antrenorii își vor aduce aminte de asta, exact în fața urnei de vot.
Da, sunt de acord că perechea de arbitrii Constantin Din/Sorin Dinu a fost mult timp cea mai bună din țară, ba chiar a dominat și în Europa, și chiar în lume, însă chiar mai zilele trecute a apărut un material despre un scandal internațional, în care cei doi au fost implicați. Nu vreau să-l comentez, oricui i se poate întâmpla, însă spun că tocmai aceste amănunte vor face diferența.

Și dacă revenim la banii despre care vorbește Din, eu cred că aceștia trebuie să-i aducă un Departament de Marketing și Publicitate specializat în așa ceva, cu angajați profesioniști. Dacă și Din face ca Dedu, adică el să meargă la sponsori, el să negocieze, el să vină cu banii în valiză să se umfle în pene, atunci mă pot gândi că și comisioanele pe care le va lua vor fi grase, iar salariul de mii de euro, așa cum îl are Dedu în prezent. Să nu se supere Costel Din, așa am fost întotdeauna, am spus lucrurilor pe nume, mă cunoaște doar! Din rândurile de mai sus vreau să înțeleagă că mie, personal, nu mi-a plăcut campania lui, dar îmi doresc să câștige, nu voi fi împotriva niciunuia dintre candidați, excepție făcând actualul președinte, căruia nu i-ar prinde deloc bine cel de-al treilea mandat.

Bogdan Voina este cel mai surprinzător om de handbal care aspiră la funcția cea mai înaltă. Când am citit anunțul său, am crezut că este o glumă, dar era chiar adevărat! Îl știu pe Bogdan de când era jucător, îmi plăcea stilul său combativ, după careși-a început afacerea cu echipamente, având primul sediu chiar în aceeași clădire cu Federația. Nu-l acuz, nici pe el, și nici conducerea Federației de atunci, însă puiul ocrotit de faimosul său tată, Radu Voina, și-a demonstrat calitatea de oportunist încă de atunci, eu l-aș numi pe Bogdan chiar ”descurcăreț”, am pus și ghilimele, că dă mai bine.

Da, Bogdan este un copil de pension, așa l-aș numi, care a făcut față handbalului francez, cât și școlilor riguroase de acolo. Are o educație, are vocabular, are cunoștințe despre handbal, demonstrate cu prisosință în comentariile unor meciuri la tv. Personal, însă, mă-ndoiesc că ar putea face față problemelor grele din handbalul românesc – la tinerețea pe care o are, ar putea fi ușor de îndulcit să treacă cu vederea un mic compromis, apoi unul mai mare și tot așa, mai ales că tentațiile vor fi pe măsură.
Nici în discursurile lui n-am văzut fraze ferme, despre schimbări la Comisia de Arbitri, la cea de Competiții, la Disciplină, și tot așa. Poate are de gând să facă ceva modificări pe-acolo, dar nu le spune, ca să nu-i supere pe arbitri, până la alegeri. V-am spus eu, se pricepe la status quo, adică la oportunismul despre care vorbeam. Și campania lui este lipsită de zvâc, de anunțuri mărețe, care să dea speranțe alegătorilor. Prin natura afacerilor lui cu echipamente sportive, Bogdan a devenit amic, chiar prieten, cu mulți antrenori sau președinți de cluburi din țară. Însă în fața urnei, acești vor cântări cu atenție votul – românul are o vorbă, s-au fript cu ciorbă, acuma suflă și-n iaurt!

Gavrilă Maximilian este și el un candidat surpriză – a fost surprinzătoare apariția lui cu anunțul de candidat, dar directorul de școală, antrenorul și președintele de club Gavrilă a ieșit pe pagina sa de Facebook cu materiale interesante, unele chiar foarte critice. El a vorbit, de fapt, din experiența sa de antrenor, trăită de-a lungul anilor, despre lupta lui permanentă cu mai marii Federației.

Sigur, Gavrilă nu poate fi președinte, pentru că nu este un tip modern, nu prea știe să vorbească în public, este prea conservator, vârsta îl trpdează, mai vocal, chiar foarte vocal, iar cei din jur se pot speria de el. L-am întrebat, cândva, când avea acele echipe de junioare, care dominau handbalul juvenil din România, de ce țipă la fetele sale – era o situație ilară, el era pe banca tehnică și-și certa elevele, cu încă o antrenoare, soția lui de atunci (era anul 2014), Lili Gavrilă, striga și ea din tribune, iar eu mă uitam la handbaliste și nu știam dacă ele mai înțeleg ceva. ”Eu mă bat pentru medalii naționale, cu centrele cele mai puternice din țară, iar meciurile nu se câștigă cu te rog frumos! După victorie, aceste fete vor fi răsfățate, vor primi tot ce-și doresc, dar până atunci”…

Maximilian Gavrilă, președintele clubului 181, este cunoscut de toate cluburile, a avut conflicte verbale cu mulți antrenori și președinți de cluburi, dar toate pe o anumită tonalitate, destul de joasă. Cine se gândește la sintagma Gavrilă președinte, poate avea o reacție spontană: ”Nu-l votez eu pe nebunu’ăla”, asta ca primă reacție. După care, oamenii stau pe un scaun și mai analizează!

Sincer, nici eu nu l-aș vota pe Gavrilă, dar dintre ceilalți doi contracandidați ai lui Dedu, acesta pare adversarul cel mai înverșunat. Iar programul său și dezbaterile sale vorbesc clar, pe românește și fără teamă, despre toate relele din handbalul românesc…

Din păcate, cei trei candidați despre care am vorbit mai sus nu prea strălucesc, decât dacă îi pui la soare! Nu sunt personalități de marcă, pentru că familia handbalului românesc n-a mai produs așa ceva. Ar fi ceva nume prin Consiliul de Administrație, dar cu toții au lucrat sub comanda lui Dedu, toți de bună voie și niciunul cu sabia scoasă! Așa că, alegeți oameni buni din ce se află la vedere – și repet, pe oricine, numai pe Dedu nu!

Niciun comentariu

adauga un comentariu