Trei culori cunosc pe lume…

mie, 31 ianuarie 2018

Poezia marelui compozitor Ciprian Porumbescu depășește cu mult puterea noastră de înțelegere… ”Iar albastrul e credința/ Pentru țară ce-o nutrim/ Credincioși fără schimbare/ Pân’ la moarte o să-i fim~.

Pentru sportivi, aceste versuri eu le traduc simplu – tricolorul nu se refuză niciodată și vii la echipa națională fără să întrebi cât vei avea de câștigat. Recent, marea noastră handbalistă Paula Ungureanu a ieșit cu o declarație nelalocul ei, referitoare la retragerea ei de la echipa națională: ”Sunt dezamăgită de cum am fost tratată. Am dat totul, dar nu am mai fost dorită”… Regretabil, pentru că la echipa națională nu te aștepți să fii tratată într-un mod deosebit, trebuie doar să joci, că reprezinți țara, și atât. Onoarea de a juca pentru tricolor este unică, abia atunci te împlinești ca sportiv!

Pe vremuri, editam o revistă, în cadrul Federației, sub denumirea de Adevărul despre Handbal, o publicație, atotcuprinzătoare, UNICĂ, aș putea spune, nemaiîntâlnită la nicio altă federație, până în ziua de azi (o să vi-o prezint mai pe larg, în perioada următoare). În paginile numerelor 7 și 8 am găsit două materiale, despre comportamentul tricolorelor la națională, despre conflictele din vestiar, generate de pretențiile unora dintre jucătoare – prin urmare, astfel de practici, de a refuza naționala, după care să spui că n-ai mai fost dorită, nu sunt de ieri, de azi. Vă supun atenției acele materiale, sub forma de capturi foto, ce datează din vara anului 2013.

Ionel Pană
IMG_3621

IMG_3623

3 de comentarii pentru "Trei culori cunosc pe lume…"
  1. Aleph0 spune:

    In mod normal trebuie sa acceptam toti sportivii trebuie sa fie tratati corect, macar ca oameni. Si n-a fost cazul. Sportivii mari nu sunt sclavii ‘marilor carmaci’ si pentru ca sa reprezinte cu demnitate Romania trebuie sa fie mereu demni. Cum te antrenezi, asa joci, spune o vorba buna din sportul romanesc.
    Pe de alta parte sportivii mari nu au de ce sa fie obedienti pentru ca doar mediocrilor le place obedienta. Disciplina se confunda cu obedienta doar in mintile mobilate prost.
    Iar ca sa vorbesti de jucatori mari care au facut posibile performante notabile la echipele nationale trebuie sa fi facut ceva pe masura. Ca oblojirea cu merite acordate ‘de la prost la prost’ nu tine loc de performanta.
    Sa ne vedem de lungul nasului, ca-i mai bine. Dumneata poti vorbi despre performantele recente si pentru ca Paula Ungureanu exista. Daca nu-ti convine ce simte, ca e om si nu robot, trimite-ti nepotii sa performeze pentru natiune, ca ei au sigur calitatea si caracterul pe care le apreciezi. Sa ne dai de stire cand obtin rubedeniile cu caracter, performante. Ii vom pretui la fel de tare ca si pe Paula Ungureanu! Deocamdata multumirile noastre se indreapta spre unul din romanii adevarati, care ne-a reprezentat cu cinste si onoare, Paula Ungureanu!

  2. Aleph0 spune:

    Daca tot doriti sa vorbiti despre sportivii de la loturile nationale de handbal ale Romaniei vorbiti si de umilintele indurate de ei pentru a obtine performantele cu care s-a mandrit intrega natiune. Umilinte de care sportivii din alte nationale sunt scutiti pentru ca acolo si conducatorii si antrenorii si sportivii sunt colegi, parteneri in obtinerea performantelor.
    Selectia la loturile nationale nu e o performanta in sine decat hadbalul romanesc. Prin alte parti este doar o oportunitate de a obtine o performanta. Gandirea asta mediocra strabate cateva decenii de handbal romanesc si a fost imprimata de marii carmaci ai ‘fenomenului’ care s-au specializat in acordarea de merite.
    Din fericire exista sportivi precum Paula Ungureanu care nu agreaza gandirea mediocrilor si atunci deranjeaza. Nasol! Insa valoarea, potentialul, conduce la performanta doar prin respingerea mediocritatii asa ca daca vrem rezultate trebuie sa intelegem ca ele vin la pachet cu demnitate!

  3. Aleph0 spune:

    Iar retragerea dintr-o echipa nationala de handbal nu se ‘sarbatoreste’ cu un ‘Multumim, Paula’ pentru ca o despartire definitiva de un sportiv de valoare se regreta nu se serbeaza de catre echipa. In mod normal tu FRH, organizatia reprezentata, organizezi ceva, un meci de retragere sau altceva, abia dupa ce esti sigur ca sportivul pe care-l omagiezi nu mai poate fructifica oportunitatea de a obtine performanta cu echipa nationala, din varii motive chiar independente de sport.
    Pentru ca poezia lui Porumbescu se termina altfel decat imnul comunistilor….

    Iar când, fraților, m’oi duce
    De la voi ș’oi fi să mor
    Pe mormânt, atunci să-mi puneți
    Mândrul nostru tricolor