Să nu mai dăm cu pietre, că ne lovim singuri!

Dum, 13 mai 2018

A fost un weekend al handbalului și încă mai avem emoții și mâine, pentru că Potaissa Turda joacă, acasă, prima manșă a finale Challenge Cup, cu un adversar din Grecia. După două asalturi la trofeele europene, trăim sentimente controversate, în urma rezultatelor obținute: SCM Craiova a reușit, nu fără emoții, să întoarcă rezultatul din tur, înfrângere la patru goluri în fața norvegiencelor de la Vipers Kristiansand, să câștige la o diferență de cinci lungimi și să oprească Cupa EHF în Bănie; din păcate, în Final Four-ul de la Budapesta, CSM București n-a putut câștiga semifinal jucată în fața eternei rivale Gyor, dar se mulțumește cu medaliile de bronz, în urma unei victorii la limită, 31-30, în fața rusoaicelor de la Rostov, iar Cristina Neagu a devenit golgetera Ligii Campionilor, ediția 2017/2018.

Și spuneam joi, înainte de aceste partide, că noi, românii, ne pricepem să cheltuim ușor superlativele din vocabularul nostrum, dar la fel de repede împroșcăm și cu noroi, înjurând birjărește, a tunci când apare eșecul. Nu trebuie să dăm cu pietre, că ne lovim singuri, e vorba de sportul românesc, de sportivii noștri care încearcă să se impună în arena internațională.
Sigur, la Craiova cu Vipers nu este cazul, pentru că finalul a fost unul fericit și mulțumitor pentru suporterii olteni, și nu numai – vreau doar să-I întreb pe antrenorul oltencelor, Bogdan Burcea, dacă arbitrajul dacă cuplul feminin din Serbia, Branka Maric / Zorica Masic, s-a ridicat la nivelul pretențiilor lui, în comparație cu perechea din Ucraina, Taras Kouz / Viktor Zhoba, pe care tehnicianul oltean o criticase dur, după înfrângerea din prima manșă. Nu de alta, dar de data aceasta oficialii norvegieni au acuzat arbitrajul celor două sârboaice, mai ales pe final, când o decizie controversată le-a oprit pe norvegience să marcheze și să-și adjudece trofeul. Personal am văzut două arbitre cam greoaie în mișcări

De altfel, Maric și Masic au mai intrat în atenția Federației Europene (EHF) și în toamna lui 2017 – în spațiul online, pe timeoutmag.com, găsim un protest al echipei din Gyor, care acuza modul cum perechea sârbă a tratat o fază decisivă, din meciul Rostov-Gyor, care a dus la victoria rusoaicelor, cu scorul de 23-22. Oricum nu mai contează, rezultatul de la Craiova rămâne în istoria competiției, iar Cupa EHF încununează munca lui Zamfir-Florianu, Ticu, Pricopi și compania din ultimul sezon. Le felicităm și le spunem că de-acum înainte începe greul, pentru că toată lumea are alte așteptări de la ele.

Și mergem la Budapesta, la Final Four-ul Ligii Campionilor, pe care fetele de la CSM București l-au ratat cu brio, aș putea spune. Nimic întâmplător, dacă vreți, pentru că gruparea bucureșteană s-a descurcat destul de greu și în campionatul intern, în acest retur, și ne gândim la partidele împotriva SCM-ului din Craiova, a HCM-ului din Rm Vâlcea și a HC-ului din Zalău.
Spuneam joi că handbalistele care vor pleca de la CSM, Gullden, Ayglon, Niombla și Hagman, nu-și vor da viața pe teren, pentru că va interveni o autoapărare împotriva accidentărilor. Am avut curiozitatea să mă uit pe foaia de joc de la meciul dintre Vardar și Rostov, unde am constatat că cele mai bune și eficace handbaliste au fost Andrea Lekic, Jovanka Radicevic, Barbara Lazovic și chiar Dragana Cvijic, care n-a înscris, dar s-a bătut și a creeat culoare de pătrundere, pentru colegele sale. Cele patru au fost decisive în obținerea victoriei și intrarea în finala turneului Ligii Campionilor și pot fi la fel de determinante în obținerea marelui trofeu. Insist pe cele patru, pentru că toate vor părăsi Vardarul, din acest sezon, având transferurile semnate pentru CSM București – prin urmare, ele și-au putut depăși emoțiile și acele sentimente de autoapărare, jucând cu toate puterile lor. Pe foaia de joc dintre CSM București și Gyor, printre cele mai bune s-au numărat Neagu, Kurtovic, Manea și Mehmedovic. Nu tu Gullden, nici Niombla, nici Hagman sau Ayglon, handbaliste la care s-a văzut chiar și de la televizor că au jucat cu frâna de mână trasă, cum se spune. Nu acuzăm pe nimeni, dar trebuie să spunem lucrurilor pe nume.

Așadar, după trei zile de jocuri intense, handbalul românesc, la nivel de cluburi, și-a trecut în cont Cupa EHF și medaliile de bronz ale Champions League, ambele la feminin, și avem aceleași așteptări optimiste și luni, 14 mai, când echipa masculină Potaissa Turda joacă prima manșă a finalei Challenge Cup, chiar pe teren propriu, împotriva grecilor de la AEK Atena – nu e rău, iar vremea marilor finale abia a-nceput, urmează pe semicerc echipele naționale, de seniori și senioare, de tineret și chiar junioari, care au obligația să continue reușitele cluburilor amintite mai sus.

Ionel Pană

Comments are closed.