Replay | Radu Troi, Povestea Iepurelui din Ilfov

mar, 06 decembrie 2016

Poreclit ”Iepurele”, Radu Troi a fost perla dată de Dragomirești în perioada de aur a fotbalului românesc.

Pe o frumoasă zi de august a anului 1978, pe Ghencea, 30.000 de oameni se adunau pentru a vedea o posibilă ”remontada” a Stelei în fața unui AS Monaco ce trecea de echipa noastră cu 3-0 în Principat și ce avea în formula de start jucători precum Courbis, Chaussin, Jean Petit sau Gerard Soler. Deși a pierdut calificarea, echipa armatei a reușit să întoarcă aproape de tot scorul, dar ratările de pe final au costat-o, iar scorul final a fost de 2-0. Ce legătură are acel meci cu Ilfovul? Păi simplu, un sigur om a tras echipa armatei după el, Radu Troi, omul ce a marcat de două ori la București, dar care a și lovit transversala lui Jean-Luc  Ettori când scorul era încă 0-0 la Monaco.

Povestea lui Radu Troi începe la Zurbaua, Dragomirești unde s-a născut în vara lui 1949. Deși anii au trecut peste fosta extremă a Stelei, acesta a acceptat să vorbească cu noi și ne-a impresionat prin iubirea pentru fotbal pe care o are și în prezent. Iată ce a ieșit:

Cum ați ajuns la Dragomirești?

Păi, eu sunt născut în Dragomirești, de fapt, mai exact în Zurbaua și nu mi-a fost greu să mă întorc aici. În 2011 am plecat de la Steaua și am luat o pauză de 2 ani, am stat pe acasă, dar m-am plictisit. Nu aveam ce face și cum fotbalul dsc_0743este viața mea, am luat o grupă de copii și am început să lucrez cu ei. Într-o zi m-am întâlnit cu cei de la Dragomirești și mi-au propus să vin la echipă. Am spus da, iar din toamna trecută am ajuns la juniori. Într-adevăr, a fost și o problemă internă acolo, clubul avea un conflict cu fostul antrenor, Romeo Stancu, dar sper că el a înțeles că nu eu l-am dat afară.

Cum vi se pare nivelul fotbalistic din Liga a 4-a?

Sincer? Foarte slab. Jucătorilor nu le stă capul la fotbal, mai deloc. Ei acum au altele pe cap, femei, distracție, Facebook. Toată ziua stau pe telefoane, crezi că fotbalul e o preocupare? Încerc să vorbesc cu ei, dar nu ai cu cine, dar așa se întâmplă când nu au susținere. Dacă le cer ceva știi ce îmi spun? ”Păi nea Radu, de ce să mă fortez, oricum nu ajung fotbalist”.  Dacă ei nu cred în propria persoană, vă dați seama cât de greu este să îmi motivezi, dar așa se întâmplă când nu există bani în fotbalul românesc, când nu există programe ce vor să ajute tineretul, să se dezvolte. Nu le place munca, vor să se culce și să se trezească la Barcelona sau Chelsea. Mie mi-a plăcut fotbalul, eu am muncit, nu mi-a dat nimeni nimic și le-am demostrat că poți să ajungi și fotbalist, chiar dacă pleci din Dragomirești. Păi cum să te faci fotbalist când ajungi acasă de la băută la 3? Avea dreptate Țiriac, ai nevoie de 4 ore pentru școală și 4 ore pentru fotbal.  Dacă dai un gol, gata, ești liderul generației și nu îți mai arde de antrenamente.

MAJEARU TREMURA PE BANCĂ LA NĂVODARI

Dar nivelul antrenorilor?

Să îți spun ceva, e foarte greu să reușești ca antrenor în România din cauza conducătorilor. Păi tu crezi că e vreun antrenor care să nu facă ce spune patronul? Toți se cred experți. Eram cu Miță Majearu la Năvodari și nu vă spun, eram terorizați, Majearu tremura pe bancă. D-aia am preferat să mă ocup de juniori. Nu ai aceeași presiune, deși și aici sunt probleme cu părinții. Nu este normal să se ceară bani ca să joace un copil. Când eram la Chiajna, unii dintre părinți doreau să îmi mai dea un salariu pe lângă cel pe care îl aveam la club, doar să bag pe cine trebuie. Le-am mulțumit și le-am zis că îmi predau carnetul de antrenorat, că nu știu ce nevoie mai au de mine în asemenea condiții. Așa e și în Liga 1, dacă nu faci ce ți se spune ești terminat, dat afară.

Să revenim la Dragomirești. Echipa a fost aproape de promovare sub bagheta lui Romeo Stancu. Poate în prezent să repete performanța și să ducă lupta până în ultimele secunde de playoff?

E foarte greu de zis. Buftea și Dragomirești sunt două echipe de același nivel, dar mie îmi pare că suntem puțin peste ei, suntem mai omogeni, mai experimentanți, deși Buftea plimbă mingea mult mai bine decât o facem noi, oricum, eu cred că nu este un meci decisiv.

Liță Dumitru m-a furat din curtea lui Dinamo și m-a dus la Steaua

 Să ne întoarcem puțin în timp, cum ați ajuns la Steaua?

E o poveste lungă aici. Am început la Metalul, apoi am ajuns la FC Argeș, în echipa aceea cu Dobrin, iar după o perioadă bună, Dinamo, Rapid și Târgu Mureș erau interesate de mine. Fie, a venit o zi în care mă aflam în București, iar Paul Popescu, aflat atunci la Dinamo, mi-a propus să ajung în Dobrin, legenda PitestiuluiȘtefan cel Mare, ne-am înțeles, îmi ofereau apartament și grad, dar mai aveam nevoie de mobilă. M-am dus la club să iscălesc și au zis că îmi dau banii după ce semnez, am zis că vin mâine, semnez, dar înainte să îmi dea banii, ca să am și eu unde să dorm. Cred că era vorba de vreo 30.000 de lei, am vorbit cu aceștia și am plecat la Lido să mănânc. Eu fiind de la țară, aveam un prieten ospătar și am vrut să mănânc. M-am așezat la masă și îl văd pe Liță Dumitru și pe Manu, i-am spus ce fac și m-a luat imediat: ”Iepure ai înnebunit, hai termină de mâncat și mergi cu mine la Steaua!”. Și aia a fost, am semnat cu Steaua.

Pe vremea mea, fiecare echipă avea câte 2 sau 3 Sânmărtean

Ați făcut parte dintr-o generație de invidiat cu Iordănescu, Iordache, Vigu, Dumitru, puteați să reușiți mai mult pe plan extern?

Noi din păcate nu aveam experința internațională, imaginează-ți că jucam un singur meci afară, era ceva nou, deși doream să jucăm peste granițe, nu eram obișnuiți cu așa ceva. Am jucat cu Barcelona, am pierdut cu 5-1 și 3-1 aici. Îți spun, ne temeam să nu luăm 10. Dacă aveam șansa să jucăm afară, eu cred că puteam să depășim performanțele avute. Dar erau alte vremuri, am fost o generație extrem de talentată. Pe Sameș eu l-am luat la Dragomirești să facă liceul, îl știam de dinainte să ajungem la Steaua amândoi. Fotbalul din ziua de azi este foarte diferit, păi mă uit cu stupoare cum este plâns Sânmărtean, un jucător valoros, dar pe vremea mea, fiecare echipă avea câte 2-3 jucători de genul lui în echipă. Pe vremea aia se punea accent pe pregătirea tehnică, acum doar fizic. Ce-i drept, fotbaliștii din ziua de azi au și niște venituri de nu ajută la performanța personală. Păi, noi eram păcăliți în 74, dacă batem Germania la ei, primim aprobare pentru un BMW. Ne-am dus acolo, ne-au învins cu 2-0 fără drept de apel, așa, la mișto.

Care a fost cel mai frumos moment al carierei dumneavoastră?

Am avut o carieră frumoasă, nu o să regret niciodată că am făcut fotbal. Dacă m-aș reîncara, tot fotbalist m-aș face. Eu cariera mi-am încheiat-o la 29 de ani pentru că am făcut dsc_0819hepatită și era să mor, dar tot fotbal aș face. Referitor la întrebare, că am avut ocazia să joc alături de Dobrin. Pentru mine a fost cel mai bun fotbalist român, de departe și a fost cel mai frumos moment din viața mea, să pot să fiu coechipier cu un asemenea fotbalist. Bernabeu a venit special pentru el și a oferit 800.000 de dolari. Pe vremea aia era o sumă uriașă. Știu, lumea zice de Hagi, dar norocul lui Gică a fost că a venit la Steaua, chiar și el a recunoscut-o pentru că la Sportul nu se făcea pregătirea care trebuie. Îmi amintesc un meci, Dobrin era marcat la om și eu pasam în altă parte, m-a strigat și mi-a spus: ”Iepure, chit că sunt 5 oameni pe mine, tu îmi pasezi mingea”. Ăsta era un fotbalist adevărat, nu fugea de minge, ci o cerea.

Becali era rupt de realitatea din club

 Ați avut vreo problemă cu Gigi Becali?

Nu, nu pot să spun că am avut conflicte cu el, dar nici nu am fost prieteni. Eu eram plecat de 3 ani din club și el habar nu avea, era rupt de realitate și era înconjurat de oameni care îi dădeau doar sfaturi proaste. Pe vremea aia, Strizu era cel ce dicta, Gigi credea că investește 1 milion de euro pe an în antrenori,  păi de unde domne când Sameș și cu mine luam 30 de milioane împreună? Când a venit la club, ne-a dat 500 de dolari ca să semnăm cu el și nu cu Păunescu. Financiar a fost mereu corect, cu mine cel puțin. Mi-au revenit 7500 de euro din transferul lui Ogăraru la Ajax, jucător pe care l-am crescut aproape 8 ani de zile, apoi am plecat la Chiajna. Pițurcă m-a adus înapoi, mi-a promis un salariu bun, ceea ce a și făcut, apoi a plecat și s-a ales praful.

Cine câștigă campionatul? Steaua sau ASA?

Greu de zis, amuzant, nu? Steaua părea campioana din noiembrie. Eu zic că ASA pentru că sunt ajutați, dar nu de arbitraje, ci de celelalte echipe, dacă înțelegeți la ce mă refer. Ei mai au un singur meci greu, cu Steaua. Dacă nu pierd meciul ăla, sunt campioni, dacă Steaua îl câștigă, atunci titlul e al Stelei. ASA o să câștige tot până atunci.

Dacă Armata ar pune mâna pe tot palmaresul și ar crea o nouă echipă și v-ar propune o revenire la Steaua? Ce răspuns le-ați da?

Sunt antrenor la juniori la Dragomirești, tu ce zici? Cum am spus mai sus, sunt nebun după fotbal, pentru asta trăiesc. Fotbalul mi-a dat atât de multe și voi încerca mereu să îi dau și eu ce am mai bun din mine și să ajut măcar unul să ajungă unde am fost eu.

 Declaratie:

M-am dus să semnez cu Dinamo și au zis că îmi dau banii după ce semnez, am zis că vin mâine,  dar înainte să îmi dea banii, ca să am și eu unde să dorm. Cred că era vorba de vreo 30.000 de lei, am vorbit cu aceștia și am plecat la Lido să mănânc. Eu fiind de la țară, aveam un prieten ospătar și am vrut să mănânc. M-am așezat la masă și îl văd pe Liță Dumitru și pe Manu, i-am spus ce fac și m-a luat imediat: ”Iepure ai înnebunit, hai termină de mâncat și mergi cu mine la Steaua!”.

 

Carte de vizită Radu Troi.

 

Radu TROI 12.06.1949 (Dragomirești,IF)

Post: extremă dreapta

 

Debut în Div. A: 20.08.1972, UTA – FC Argeș 2-1 (1 gol)

În Divizia A

1972-73                FC Argeș Pitești30           7

1973-74                FC Argeș Pitești30           8

1974-75                FC Argeș Pitești32           9

1975-76                Steaua București              23           4

1976-77                Steaua București              29           6

1977-78                Steaua București              26           5

1978-79                Steaua București              9              2

Total: 179 jocuri, 41 goluri

În cupă

1970-71                Metalul București            5              1

1971-72                Metalul București            4              2

1972-73                FC Argeș Pitești3              3

1973-74                FC Argeș Pitești2              0

1974-75                FC Argeș Pitești1              0

1975-76                Steaua București              4              4

1976-77                Steaua București              4              1

1977-78                Steaua București              2              0

Total: 25 jocuri, 11 goluri

A cucerit două titluri (1975/76 și 1977/78) și o cupă (1975/76)

A mai jucat la UREMOAS București (1966-1968), Dinamo-tineret (1968-1970), Metalul București (1971-1972)

În echipa națională

Debut: 18.04.1973, URSS – România 2-0

Total: 15 jocuri, 2 goluri

În naționala olimpică

Debut: 03.12.1975, Franța – România 4-0

Total: 2 jocuri, 0 goluri

În naționala B

Debut: 08.10.1975, RFG – România 2-0

Total: 1 joc, 0 goluri

În cupele europene

Debut: 13.09.1972, Aris Bonnevoie – FC Argeș Pitești 0-2 (1 gol)

Total: 9 jocuri, 4 goluri

munteanu

de Mădălin Munteanu

 

mail: madalin.munteanu@ilfovsport.ro

twiter: Mădălin Munteanu

Material scris în numărul 36 al Revistei IlfovSport.

Comments are closed.