Presa este în doliu, după dezastrul din gimnastica românească!

joi, 18 aprilie 2019

Campionatele Europene din Polonia, desfășurate săptămâna trecută, au scos la iveală încă odată, dacă mai era nevoie, marasmul în care se află gimnastica românească, locul întunecat și insalubru în care s-a ascuns, departe de lume, o hrupă aleasă după chipul și asemănarea antrenorilor care au făcut ca această decadență să fie posibilă – să dăm și nume, pentru că așa mi se pare normal, și începem cu soții Octavian Bellu și Mariana Bitang, cu Nicolae Forminte, cu Adela Popa, cu Ioan Coroiu și Lucian Sandu, tehnicieni unii limitați, vezi Forminte, Popa, Coroiu și Sandu, iar alții total dezinteresați și puși doar pe căpătuială, vezi Bellu și Bitang. Lângă acest grup demolator, trebuie să-i arătăm cu degetul și pe cei din Federația Română de Gimnastică, pe fostul președinte executiv Adrian Stoica, un monstru fără suflet, care a permis ca zeci de gimnaste să fie schilodite, la propriu și la figurat; pe actuala președintă Andreea Răducan, o persoană căreia nu I se potrivește rolul de manager al acestui sport; pe federala Anca Grigoraș, o oportunistă notorie. Și dacă mergem pe scara ierarhică, vinovați în aceeași măsură, pentru dezastrul din gimnastică, cât și din întreg sportul românesc, sunt și cei care finanțează aceste activități, și mă refer la Ministerul Tineretului și Sportului și Comitetul Olimpic și Sportiv Român, care dau bani, dar nu se interesează absolut deloc pe ce se cheltuie aceste fonduri.

În Polonia, la Europene, lotul masculin a ratat totul în chiar prima zi, fără să prindă vreo finală, fapt care i-a scos din cărți definitiv – n-au fost trimiși în țară, pentru că Federației i s-a făcut milă de Drăgulescu și compania, și i-a ținut pe lângă sală, probabil să ajute și ei la căratul aparatelor, la ștersul lor de praf, zic și eu…

La feminin a fost ceva mai bine – adică din trei gimnaste doar Golgotă a fost mai aproape de podium, intrând în luptă la patru finale – individual compus, sărituri, bârnă și sol. Din păcate, fata noastră a ratat toate cele patru finale, dar nu din vina ei, ci doar din pricina manageriatului prost a acestui lot, care n-a fost încercat în mai multe competiții amicale puternice, care n-a avut un psiholog permanent alături, care n-a beneficiat de personal cu o calificare înaltă, care să le antreneze, care să le compună exerciții și coregrafii atrăgătoare, dar și cu grade mari de dificultate – da, aceste fete aveau nevoie să fie șlefuite, pentru că abc-ul gimnasticii îl știau de mai multă vreme.

După ce gimnastele au juns pe Aeroportul Henry Coandă cu coadă între picioare, presa românească a-nceput să lăcrimeze, din pricina nereușitelor, și să se întreacă în titluri care mai de care mai acuzatoare: Rușine istorică, fără medalii după 46 de ani; România s-a făcut de râs la CE; Coșmar complet sau Gimnastica în genunchi și lista poate continua. Dar cel mai tare m-a durut sufletul când am auzit-o pe Alina Alexoi de la TVR, cred că a plans în direct, întrebându-se unde sunt performanțele, de ce am ajuns la coada Europei, ce trebuie făcut și tot așa, întrebări retorice, la care, culmea, ea știa și răspunsurile, dar făcea pe neștiutoarea, crezându-ne naivi. Televiziunea Națională a fost alături de Federație și de gimnaste la toate evenimentele majore, a făcut parte din delegații, a primit diurne și cadouri, atrăit momentele cele mai frumoase, dar și cele ce nu se dau pe post, cum ar fi modificarea vârstei sportivelor, făcută de regretatul Nicolae Vieru, cu acordul partidului, asta ca să dau un singur exemplu. Și sunt sigur că Alina Alexoi știe și ce s-a întâmplat la Izvorani, cu 5-6 ani în urmă, cât au antrenat Bellu și Bitang și câți bani și-au luat, de ce Orzu a făcut necroză, de ce Stoica și Blendea au plecat acasă, de ce Stănilă nu mai vrea să audă de gimnastică, de ce Asiana Peng a fost data afară din lot, exact în ziua în care venea cu medalie de la un concurs important din Franța.

Lacrimile presei nu impresionează, pentru că ziariștii se mulțumesc să trateze efectul, nicidecum cauzele ce au dus la acest dezastru. Ca să scrii despre gimnastică, trebuie să fi cunoscut viața acestora, în lagărul de la Izvorani, mutat de puțini ani la Deva, să-i știi pe Bellu și Bitang nu doar de la televizor, ca să afli despre dorința lor de îmbogățire și preamărire, să cântărești lipsa de înțelegere și educație a Adelei Popa, să fii în fenomen, într-un cuvânt, să urmărești tot ce se întâmplă. Probabil că se va mai scrie despre gimnastică în toamnă, după ratările de la Mondialele de la Stuttgart, când România sigur nu va primi tichete nici pentru Olimpiada de la Tpkyo, Japonia – începem să ne obișnuim, și noi, și lumea gimnasticii mondiale, să nu mai evoluăm sub cele cinci cercuri olimpice, începutul a fost în 2016, la Rio. Până la Stuttgart, conform declarației doamnei președintă a Federației, Andreea Răducan, nimic nu se va schimba la loturi – iar eu mă așteptam la demisii, inclusiv a domniei sale!

Ionel Pană

Niciun comentariu

adauga un comentariu