Opriți minciuna, doar cu adevăr mai putem salva sportul românesc!

sâm, 04 august 2018

Hotărât lucru, în sportul românesc nu mai există nicio urmă de fair-play – și ca s-o spun mai pe șleau, se fură ca-n codru, se fac afaceri cu tentă personal, se ocupă posturi abuziv sau se impart titluri și bani după bunul plac al șefilor. Am scris, de-a lungul vremii, despre hoțiile de la ciclism, despre scandalul de la kaiac, despre knockout-urile din boxul nostru – am emis ipoteza, care poate fi verificată oricând, dacă DNA-ul își face timp, că nu există federație de sport în care o parte din bugetul alocat de stat să nu fie cheltuit în scopuri personale, de către cei care conduc. Mai mult, spadasina Popescu, fostă Brânză, spunea că nu-și mai dorește flori la sosirea în țară, ci un medic și un preparator fizic, materiale mai bune de concurs și mai multe colege care să-I calce pe urme…

Octavian Bellu și Mariana Bitang au fost propuși pentru Premiul CIO, pentru întreaga lor carieră de antrenori – aceasta este știrea de la care am pornit, când am decis să scriu aceste rânduri, și care m-a iritat, drept să spun. Sunt mulți care nu-mi vor da dreptate, și îi înțeleg, dar eu scriu și pentru cei năpăstuiți și atinși de deciziile celor doi, de comportamentul lor imoral, din ultimul deceniu. Și le spun corifeilor din gimnastica noastră că doar adevărul mai poate salva sportul românesc, care se află într-un regres accentuat, într-o degradare morală fără precedent, chiar desfrâu, dacă mă gândesc la cazurile viol și lesbianism, din vestiarele și cantonamentele sportului nostru, multe scoase la iveală și judecate de opinia publică, dar cele mai multe ținute la secret… Să tragem o linie și să considerăm Momentul Zero al sportului, să ne spunem fiecare păcatele de care ne facem vinovați, să ne cerem scuze public și să pornim pe un nou drum al marilor performanțe.

Da, Octavian Bellu și Mariana Bitang sunt doi din cei mai titrați antrenori ai României: Bellu are aproape 300 de medalii, castigate la olimpiade, mondiale și europene, Bitang a adunat și ea peste 150, iar amândoi au merite, decorații, titluri fără număr, ba chiar și Colanul de Aur al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. În plus, Octavian Bellu a fost numit, la un moment dat, de către World Records Academy, cel mai de success antrenor din lume, recunoaștere concretizată, în 2009, printr-un loc special în Gymnastics Hall of Fame.

Din păcate, aceste medalii și recunoașteri internaționale le-au adus orgolii nemăsurate, o doză mare de trufie și răutate… Declinul celor doi a-nceput odată cu procesul intentat de Oana Petrovschi, cam din 2005. De atunci, dezinteresul față de gimnastică a-nceput să capete un contur tot mai accentuat – sigur, se mai obțineau medalii, pentru că mai erau și gimnaste de valoare, dar ușor, ușor, munca lor s-a diminuat. A urmat un proces și cu Alexandra Marinescu, iar Bellu a recunoscut în fața Instanței că primea bani de la gimnastele care câștigau premii, la concursurile demonstrative. Jenant, pentru un antrenor de talia lui, care, pe deasupra, a mai fost și obligat să dea banii înapoi, luați de la unele sportive.

Totul a culminat cu decimarea lotului olimpic 2013-2016, care a ratat calificarea la Olimpiada de la Rio. Din cele 20 de gimnaste ajunse la Izvorani, care aveau, deja, între 7 și 10 ani de practică și un CV bine garnisit cu medalii interne și internaționale, mai bine de jumătate și-au încheiat brusc cariera, la finele lui 2015, una fiind declarată nebună, neoficial, chiar dacă era dublă campioană europeana, o alta a plecat în scaun cu rotile, din neglijanța medicului, iar cele mai multe au fugit din Complexul de la Izvorani, nemaiputând suporta bătăile și umilințele antrenorilor Popa, Coroiu și Sandu, ajutoarelor lui Bellu și Bitang. Să le amintim și să le omagiem, pe cele care au făcut cunoștință cu palmele lui Sandu, cu săculeții de nisip ai Adelei Popa, cu înjurăturile și bătăile lui Coroiu, dar mai ales cu dezinteresul granzilor, Octavian Bellu și Mariana Bitang, fără să se aleagă cu nimic din viața sportivă – și mă refer la Mădălina Blendea, Andreea Munteanu, Ștefania Orzu, Andra Stoica, Asiana Peng, Paula Tudorache, Diana Teodoru, Ștefania Stănilă, Cristina Vrabie, Laura Jurca, Andreea Iridon.

Eșecul ciclului olimpic anterior are și el o explicație – Bellu a vrut să fie șef la COSR, dar a pierdut alegerile din vara lui 2014, mai tare în relații fiind Petrache, un alt personaj cu care sportul românesc nu se mândrește, poate vom scrie cândva și despre el. Din acel moment, Bellu și Bitang au anunțat că se retrag de la lotul national de gimnastică, ce se pregătea la Izvorani. De altfel, joaca asta de-a retragerile a făcut ca la lot să fie anarhie, pentru că antrenorii înlocuitori, Popa, Coroiu și Sandu, erau lipsiți de profesionalism și, mai mult, își băteau joc de sportive, decât să le antreneze și să le ridice nivelul de competență. Cuplul Bellu/Bitang renunțase și în 2013 la lot, cam pe la jumătatea anului, pentru că nu primeau bani suficienți. A venit ministrul de atunci, Bănicioiu, și le-a satisfăcut toate doleanțele.

După retragerea din 2014, întoarcerea la lot s-a petrecut la un an distanță, adică în 2015, timp în care tricolorele au regresat, multe dintre ele au fugit de la lot, altele s-au îmbolnăvit, pentru că la Izvorani era un fel de lagăr de concentrare, nu cantonamentul unui lot sportiv… Știindu-se cu musca pe căciulă, Bellu și Bitang n-au însoțit echipa la Glasgow, la Mondialele care calificau echipa la Olimpiadă, obiectiv ratat, firește, din lipsă de valoare. Dezinteresul lor a continuat – deşi ei coordonau toată pregătirea şi ei comandau acolo, cei doi au anunţat, cu o lună înaintea concursului preolimpic de la Rio, din primăvara lui 2016, că nu vor însoţi echipa în Brazilia, deoarece au funcţii neoficiale. Reamintesc că era ultima oportunitate pentru gimnastele noastre să meargă la Olimpiada braziliană. Eşecul drastic suferit la acel concurs a dus la îndepărtarea lor definitivă de la lot.

Aceasta este perechea de antrenori propusă pentru premiul Coaches Lifetime Achievement Awards, pentru întreaga activitate, pe care Comitetul Olimpic Român o avansează forurilor internaționale. Poate că înainte să meargă să-și ridice premiul, Bellu și Bitang ar trebui să iasă public și să recunoască faptul că din cauza lor gimnastica românească a ajuns la pragul cel mai de jos. O astfel de recunoaștere le-ar face bine lor, în primul rind…
lot-gimnastica
P.S. În aceste zile, în Scoția, tot la Glasgow, un loc de care ne amintim cu tristețe, se desfășoară Europenele de gimnastică – echipa de senioare a României s-a clasat pe locul 12 în calificări, ratând concursul pentru medalii. Pentru finalele pe aparate, doar Denisa Golgotă a prins locuri la sărituri și sol, poate de acolo să ne vină izbăvirea! Antrenorul coordonator, Nicolae Forminte, declara cu răutate în glas: ”N-au nicio scuză. Nici la cea mai proastă verificare de la începutul acestei perioade de pregătire pentru Europene nu au făcut un punctaj atât de mic, deci absolut nicio scuză… Trebuie să se înțeleagă odată pentru totdeauna că această generație, cu excepția Denisei Golgotă, nu poate să aspire la medalii”! Păi bine, domnule antrenor, tu n-ai nicio vină? Nu cumva metodele tale de antrenamente sunt învechite? Cum poți să spui că de la gimnaste ca Laura Iacob, Ivănuș Nica sau Carmen Ghiciuc nu se mai așteaptă nimic? Aceste fete au fost foarte active, în ultii 6-7 ani, au dominat concursurile bilaterale, au devenit campioane naționale, iar când au ajuns la lot, cine trebuia să le ridice valoarea, să le facă să strălucească la maxim? Mai mult, ați luat-o pe Ana Maria Ocolișan, sportivă cu cel mai inexpresiv CV din toată gimnastica românească – mai bine că s-a accidentat, că se făcea de râs și mai tare. Și acum te-ntreb, domnule antrenor, unde sunt Olivia Cimpian și Ioana Crișan? Prin ce metode ai reușit să le îndepărtezi, mai ales că cele două vârfuri ale generației lor s-au comportat promițător, la Europenele de la Cluj, de anul trecut. Este ora adevărului, trebuie să recunoști că fiecare are limite, nu se va supăra nimeni, te retragi, împreună cu Popa și ceilalți, pentru că există și alți tehnicieni dornici să facă performanță.

Ionel Pană

Niciun comentariu

adauga un comentariu