Opinie/Ionel Pană despre încă o necalificare. Cu Vasile Stângă am bătut Rusia, acum opt ani, puteam să batem și Macedonia, ieri!

Dum, 24 iunie 2018

După a nu știu câta necalificare la un campionat mondial de seniori (ultima a fost în 2011, la CM din Suedia), începem să ne lingem rănile, care dor al dracului de tare, și să ne gândim că, din păcate, vom sta din nou cu ochii în televizor, în ianuarie 2019, dacă se va milostivi vreo televiziune să ne transmită imagini de la acest eveniment. Nu ne-am supăra așa de tare, dacă, din când în când, am merge și la câte-un campionat european, ne-am mulțumi și cu această întâlnire de pe Bătrânul Continent, dar aici stăm și mai prost, pentru că absentăm de 20 de ani (ultima prezență a fost în 1996, cu antrenorii Doru Simion și Nicolae Munteanu pe banca tehnică).

Nu ne mai gândim la medalii, la cele patru de aur, marca Penu, Oțelea, Goran, Birtalan, Gruia sau Gațu, nici măcar la argintul olimpic, de la Montreal, vrem doar să mai stăm și noi la masa bogaților, din când în când, să ne mai batem și noi de la egal, la egal, cu Franța, cu Germania, cu Austria, da, cu Austria, care ne-a luat-o cu mult înainte, ba chiar și cu Rusia, căreia i-am smuls, cândva, calificarea la Mondial, chiar pe teren moscovit.

Pretenții justificate, se poate spune, dacă ne gândim că Federația, de-a lungul timpului, a asigurat toate condițiile de antrenament, echipament și alte materiale necesare, meciuri de pregătire, în compania unor adversari care au vrut să coboare la nivelul României. Mai mult, staff-ul tehnic de acum este format din nouă persoane, având o totală libertate de decizie, în privința stabilirii lotului și a strategiei de pregătire…

Și când am zis că, în sfârșit, o luăm și noi pe drumul bun, odată cu venirea, în 2016, a spaniolului Xavier Pascual, unul din cei mai titrați tehnicieni din lume, iată că apare și trădarea, dacă mă pot exprima așa – la jumătatea contractului, Pascual a renunțat la naționala României (avea ca temă calificarea noastră la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 2020), motivând că Barcelona nu-l mai lasă să-și împartă activitatea în două locuri. Dar pe la colțuri se vorbește altceva, însă nu mai dăm crezare tuturor zvonurilor, dacă autorii nu vor să-și decline identitatea.

Eu mă opresc doar la actul de trădare al lui Pascual și la discuțiile de după această acțiune anormală, a unui om educat, ca să zic așa, venit din lumea mare a handbalului, trăit într-o societate mult mai democratică ca a noastră, Spania. Și vreau să mă refer la contractul pe care Pascual l-a semnat cu doi ani în urmă – totul s-a făcut cu acordul Barcelonei, adică staff-ul echipei catalane de handbal a știut că înțelegerea lui Pascual cu naționala României se întinde pe patru ani, cum de s-a sucit la doar doi ani distanța? Și Federația noastră nu a impus anumite clauze, în cazul în care Pascual se răzgândește? Pentru că sunt sigur că antrenorul spaniol ar fi putut cu greu să fie demis, înainte de expirarea termenelor din contract…
Și mai este ceva – însuși președintele federației i-a mulțumit lui Pascual, pentru munca depusă, și la seniori, chiar dacă totul s-a încheiat cu o mare deziluzie, cât și pentru faptul că spaniolul a făcut reguli de formare și funcționare a handbalului juvenil, vezi Plan-Talent, vezi revigorarea loturilor de la Sighișoara și impulsionarea creării Centrului Național de la București. Practic, Pascual a organizat pe departamente handbalul românesc, i-a făcut fiecăruia fișa postului, urmând ca roadele să se vadă în câțiva ani, dacă se păstrează cu sfințenie linia dată. Îmi spunea cineva că acțiunea Plan-Talent, desfășurată recent la Tg Mureș, a avut un succes nebănuit – au apărut copii înalți și cu multe abilități, care pot fi crescuți frumos, însă trebuie să avem răbdare.
Așadar, a venit un străin să ne organizeze activitatea, nu e rău, mai ales că omul a dovedit că se pricepe, dar în acest caz să restructurăm Federația, să desființăm comisiile tehnice și cele metodice, care aveau în sarcină să facă asta. Nu vreau să atac pe nimeni, dar nume mari din handbalul românesc, care ar trebui să-și pună cunoștințele și experiența pe hârtie, și s-o transmită generațiilor tinere, nu fac altceva decât să învârtă acte, adrese, să facă rezervări de hoteluri, itinerarii de zbor, să cumpere pantofi de sport sau să comande echipament nou. ”Îi mulțumesc pentru tot ce a făcut, pentru că, înainte de orice, a pus la punct un sistem pentru handbalul românesc. Xavi Pascual a adus un lucru nemaipomenit pentru noi: o direcție”!!!!, spunea președintele Dedu. Prin urmare, handbalului nostru îi trebuia o direcție, dar cine trebuia să o găsească?

În ceea ce privește dubla cu Macedonia și ratarea calificării la Mondial, eu spun, ca o părere personală, că Vasile Stângă era capabil să producă o a doua surpriză și să ne ducă în lumea celor bogați. Să ne-amintim, în 2010, Vasile Stângă i-a bătut pe ruși la ei acasă, chiar în Piața Roșie, și ne-a calificat la Mondialul sudeze, iar asta în ciuda faptului că tricolorii fuseseră învinși în primul meci, desfășurat în Polivalenta bucureșteană. Au căzut atunci multe case de pariuri, pentru că au dat faliment, din pricina unor super-optimiști, care au prevăzut surpriza de proporții, de la Moscova. Și dacă Stângă a fost capabil atunci, cred că putea și acum – și mai cred că Vasile Stângă poate să continue munca lui Pascual, cu condiția să fie respectat și ascultat la fel cum a fost spaniolul!

1 comentariu la "Opinie/Ionel Pană despre încă o necalificare. Cu Vasile Stângă am bătut Rusia, acum opt ani, puteam să batem și Macedonia, ieri!"
  1. Anonim spune:

    NU SE VREA LA FRH SA VINA DNUL STANGA,ORICUM ESTE F BN SA RAMANA LA STEAUA SI SA SE IMPLICE SI LA ECHIPA FEMININA DE HANDBAL

adauga un comentariu