Opinie/Ionel Pană despre gimnastică. Olivia Cîmpian, minge de ping-pong între Federația din România și cea din Ungaria!

sâm, 08 decembrie 2018

În primăvara lui 2017, după ce a concurat la Campionatele Europene organizate la Cluj, ocupând locul 23 la individual compus, gimnasta Olivia Cîmpian, din Arad, a decis, împreună cu părinții săi, să facă o schimbare radicală în viața ei de sportivă. Ea s-a mutat în Ungaria, cerând cetățenia acestei țări, în speranța că va fi primită în lotul maghiar de gimnastică. Se spunea la vremea respectivă, că Olivia se cam săturase de metodele de la Deva, ce aparțineau noului coordonator Nicolae Forminte, ce promova un stil de lucru falimentar și deloc pe placul sportivei. Practic, arădeanca și-a dat seama că nu face progrese, că bate pasul pe loc, iar performanțele sunt tot mai departe. Și fata avea dreptate, pentru că din 2017 și până acum nu s-a scris nimic în dreptul lui Forminte, gimnastica noastră feminină nemaicontând în niciun concurs internațional, fie în Europa, fie pe alte continente.

Președintele executiv al Federației, de la acea vreme, Adrian Stoica, n-a vrut să-și dea acordul ca Olivia să poată concura pentru Ungaria, dar nu că ar fi apărat interesele gimnasticii românești, nici să nu vă gândiți la așa ceva, ci pur și simplu din răutate, ba chiar unii spun că nimeni n-a mișcat din urechi, iar Stoica a rămas impasibil la rugămințile sportivei. De altfel, acest monstru al gimnasticii românești este obișnuit cu lacrimile micilor gimnaste, fiind autorul moral al distrugerii fizice și psihice a unei întregi generații olimpice, cazată la Izvorani, în perioada 2013-2015. El este cel care, după 40 de ani de mari performanțe, a semnat necalificarea lotului feminin de gimnastică la Jocurile Olimpice de la Rio… Și tot el este cel care a devenit președinte de onoare al Federației de Gimnastică, dar și membru în organismul de conducere al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Sportul românesc își merită soarta!

Și pentru că Federația noastră nu și-a dat acordul pentru ca Olivia să fie înregistrată oficial în Ungaria, președintele Federației Internaționale, japonezul Morinari Watanabe, ales în funcție chiar în ianuarie 2017, a obligat-o pe Olivia să stea un an pe tușă, după care să aibă dreptul să concureze pentru maghiari. Din păcate, faptul că s-a întârziat și cu obținerea cetățeniei, lipsindu-i și acordul Federației noastre, având pe cap o anumită presiune a evenimentelor, Cîmpian nu s-a adaptat nici la viața din Ungaria, dorindu-și să revină acasă și să continue gimnastica.

Recent, Federația Internațională a acceptat ca Olivia să-și recapete licență românească de gimnastă, dar liber la concursuri va avea abia în decembrie 2019, pentru că Federația Maghiară a plătit cu aceeași monedă refuzul lui Stoica, din 2017, de a-i elibera licența – ”Amintiți-vă ce ați făcut anul trecut, noi vă plătim înapoi”, declarau oficialii unguri. O atitudine deloc fair-play, mai ales că Olivia n-a concurat niciodată pentru țara vecină. Din această dispută, doar sportiva a pierdut, dar să nu credeți că actuala președintă Andreea Răducan plânge cumva după Cîmpian – normal ar fi fost ca după plecarea arădencei de la lot cineva să facă o mică anchetă, să vadă ce s-a întâmplat acolo, cum lucrează Forminte și ceilalți și de ce se bate pasul pe loc. Dar nu, Răducan merge la inaugurări, face declarații belicoase pe sticlă, dar numai atât, nu ia decizii radicale, nu știe ce trebuie făcut.

Și astfel mai pierdem o gimnastă ce promitea, cu un an în urmă, alături de o altă puștoaică Ioana Crișan. Din păcate, și Federația, și tehnicienii de la Deva, refuză să creadă că drumul pe care merge gimnastica noastră este unul greșit, lipsit de o țintă sigură, la care să subscrie toate forțele ce se ocupă de sport în România. Trebuie lăsate deoparte interesele personale, trebuie aduși tehnicieni tineri, avem destui în România, care au alte viziuni despre construcția unui sistem de valori și care pot face o strategie în acest sens. Antrenoarea federală Anca Grigoraș îmi declara, cu un an în urmă, că nu are cine s-o înlocuiască, aproape că se simțea o victimă a acelui post, condamnată să-l ocupe pe viață. Dar antrenoarea în cauză nu mai are niciun rol important în gimnastica noastră, probabil că doar mută hârtii, dintr-o parte în alta, și cumpără bilete pentru diferite delegații. I-am spus și atunci, doamnei Grigoraș, o spun și acum, nimeni nu este de neînlocuit! Și dumneavoastră, și Stoica, și Apolzan și toți ceilalți care stați în cîrca gimnasticii, fără să mai produceți ceva, ar fi bine să plecați, pentru că ați devenit o povară…

Ionel Pană

Niciun comentariu

adauga un comentariu