Opinie/Ionel Pană, despre Europeanul francez. Crina Pintea, cel mai bun psiholog din naționala României!

sâm, 15 decembrie 2018

După înfrângerea din confruntarea cu Rusia, din prima semifinală a Campionatului European, ce se desfășoară în Franța, scriam că am avut o primă repriză aproximativă, 16-15 pentru Rusia, dar după pauză, care n-a fost un sfetnic bun, n-am mai legat nimic, fetele noastre înscriind primul gol abia în minutul 38. Eram nedumerit de această atitudine a tricolorelor, care, în loc să aibă privirea sus, ele au ieșit de la cabine cu capul plecat și aproape epuizate și fizic, și psihic. La două zile distanță, de nedoritul eșec, aveam să citesc o declarație a pivotului nostru Crina Pintea, care a dat și motivația corectă a acestei înfrângeri – a vorbit și de neimplicarea antrenorului Martin Ambros, în starea emoțională a fetelor, dar și de cauzele care au făcut ca handbalistele să se împotmolească între semicercuri.

Modul cum s-a exprimat și cum a reflectat Pintea situația tensionată din ziua partidei ne arată că pivotul nostru este mintea luminată a grupului tricolor, poate nu singura, dar din toate declarațiile de până acum, nicio handbalistă n-a pus așa de bine degetul pe rană:

„Dezamăgitor, da. Cred că puteam mai mult, dar atât s-a putut astăzi. Meciul are 60 de minute, cum spun mereu, trebuie să joci până în ultima secundă. Sincer, fetele au fost foarte motivate, poate prea motivate. Poate am dat în partea cealaltă, nu ştiu! Cred că puteam, dar nu aşa, doar să spui că vrei. Ne-am împotmolit în ambele faze, nu ne-am apărat bine, ne-am grăbit în atac, am greşit individual şi asta a fost. E greu, normal că s-a văzut lipsa Cristinei, doar că şi noi, toate fetele…Nu vreau să găsesc scuze, dar cred că am fost prea motivate. Toate ştim unde am greşit! Sincer nu mă mai gândesc, sunt foarte optimistă de felul meu, dar trebuie să avem o altă atitudine, să jucăm tare şi să ne apărăm bine. Fără apărare nu faci nimic! Apărare şi alergare! Dacă nu alergi”!

Da, formidabile fraze, coerente, cu subînțelesuri, pentru cei ce ar trebui să citească printer rânduri. Crina s-a adresat în primul rând colegelor ei, care au fost doar vocale, că vor, că trebuie să facă și să dreagă, dar n-au ținut ritmul 60 de minute și nici n-au alergat prea mult. Apoi Crina l-a atins, fără să vrea, desigur, și pe antrenorul Martin Ambros, care n-a știut să le liniștească pe fete, din încărcarea lor emoțională, din dorința lor prea mare pentru victorie. Ar fi trebuit să le coboare cu picioarele pe pământ, să dezvolte strategii de joc în mai multe situații, să dea soluții, să fie realist, până la urmă, pentru că știa că există o diferență de valoare, între cele două naționale, după ieșirea în decor a Cristinei Neagu.
Am vorbit cu un psiholog și l-am întrebat dacă există posibilitatea ca în cazul unei dorințe prea mari, a unei ambiții excesive, de a face un lucru, psihicul uman să treacă în cealaltă extremă și să nu poate duce la bun sfârșit nici măcar pe jumătate din ceea ce și-a propus. ”Da este posibil, iar asta se numește SUPRA-MOTIVARE, acțiune ce se poate întoarce împotriva noastră”. Iar pe net am și găsit și alte explicații:

…Motivatia este esentiala. Impreuna cu procesele afective, ea ne impulsioneaza sa actionam si ne ofera suportul energetic de care avem nevoie pentru a ne desfasura activitatile.

…Fara gandire, insa, energia se poate risipi ineficient. Este nevoie sa evaluam corect dificultatea sarcinii, este nevoie sa ne concentram pe un plan de actiune, este nevoie sa ramanem concentrati pe ceea ce avem de facut, cu calm si stapanire de sine. Intensitatea motivatiei poate si trebuie să fie modulată prin intermediul proceselor cognitive, asa încât ea să ne sprijine în atingerea obiectivelor profesionale și nu să ne dezorganizeze.

…Nu este de ajuns sa vrem. Trebuie sa ne construim, cu rabdare si perseverenta, si mijloacele care sa ne ajute sa putem: experienta, abilitati, cunostinte, strategii de actiune, planuri
Da, este exact ceea ce a spus și Crina Pintea, tricolorele și-au dorit prea mult, iar asta le-a diminuat randamentul. Mă gândesc că un psiholog n-ar fi stricat la echipă, mai ales că orice selecționată nu duce lipsă de așa ceva, NICIODATĂ, dar… În staff-ul naționalei României găsim trei antrenori – un principal, un secund și unul care antrenează portarii, un medic, un preparator fizic, un masseur, un kinetoterapeut, dar și un asistent medical. Lipsește psihologul, exact persoana care ar fi putut contribui decisiv la obținerea de performanțe mai bune. Pe vremuri, aveam doi psihologi, și la masculin, și la feminin, însă alta era strategia celor ce conduceau aceste loturi.
Nu, n-avem niciun cui împotriva lui Martin Ambros, nu ne-ndreptăm tirul nici împotriva Federației, doar semnalăm părerile altora, oameni care spun lucrurilor pe nume, că așa este într-o lume normal. Nu orice critică trebuie confundată cu o răutate sau lovitul cu piatra, iar cei ce se simt lezați, să se uite în oglindă și să-și analizeze mai întâi faptele, după care să tragă și concluzii.

Am scris aceste rânduri astăzi, cu o zi înainte de finala meciul pentru bronz, împotriva Olandei, pentru că aceste fete chiar merită medalie la gât, ba chiar și premierile aferente. Eu le țin pumnii și strig: Hai, România!

Ionel Pană

Comments are closed.