Opinie/Ionel Pană despre Eurohandbal. Semifinala cu Rusia a fost… ”vândută” gratis!

joi, 27 decembrie 2018

Au trecut exact două săptămâni de la semifinala Rusia – România (Foto:EHF), din cadrul Campionatului European, desfășurat în Franța, și tot am ținut să mă exprim cu voce tare, despre acest meci, ca nu cumva spaniolul Martin Ambros să creadă că ne-a prostit pe toți. Nu, pentru că eu consider că această semifinală a fost ”vândută” gratis Rusiei, fapt ce-l descalifică pe Ambros – selecționerul trebuie să plece, iar dacă are o minimă educație, ar trebui să-și ceară și scuze iubitorilor handbalului din România, pentru modul total dezintersat cum a gândit ciocnirea cu teamul lui Trefilov.

Da, fusese atins un prag, cel al semifinalelor, care aducea cu el și calificarea directă la Mondialul din Japonia, din 2019 – intervenise automulțumirea, mai ales din partea antrenorului, care avea s-o și arate, mai ales în primul meci din semifinale. În plus, moralul vestiarului era unul în cădere, după dezastrul din partida cu Ungaria, în care am pierdut la pumni, dacă pot spune așa – Planeta a trântit-o la podea pe Neagu și i-a rupt ligamentele încrucișate, iar Hafra ne-a dat o bătaie și pe tabela de scor, asta ca să ținem minte unde a ajuns Ungaria, cu politica ei de dezvoltare a handbalului.

Semifinala cu Rusia ar fi trebuit să fie pentru Ambros floare la ureche, chiar o demonstrație de forță, în fața ”monstrului” Trefilov – și spun asta cu toată responsabilitatea, având în vedere diferența de vârstă, care este în favoarea spaniolului, handbalul modern în care a trăit Ambros, succesele din Champions League, cu Gyor, cât și oferta de excepție făcută de Rostov pe Don! Dar… Nu, n-o să fac o cronică acum, nu toată lumea ține minte detaliile acelei încleștări, dar trebuie să dau câteva date controversate din meci, pe care nici cel mai mare specialist din handbal nu le-ar înțelege, darămite un ageamiu ca mine.

Și încep cu prima repriză, firește, în care tricolorele au avut zvâc, lovind poarta adversă din mai toate posturile – Eliza Buceschi a fost primadona, dacă pot să spun așa, cu trei goluri, unul mai frumos ca altul, secondată bine de Perianu, care a lăsat rușinea deoparte și a perforat-o pe Sedoykina tot de trei ori, iar Chiper, și Dragut au fost pe-aproape, cu câte două reușite. Am avut 10-7, în minutul 18, iar jocul ne era favorabil, în ciuda faptului că pivotul nostru, Crina Pintea, determinantă în celelalte partide, avea să înscrie prima oară abia în minutul 20, pentru 11-8. Avea să fie un semnal de alarmă, pentru că din acel fatidic moment, puterile noastre aveau să se diminueze constant, repriza terminându-se cu avans de partea Rusiei, scor 16-15.

Și-acum să ne explice Ambros ce discurs a ținut el la vestiar, pentru că după pauză fetele noastre au ieșit amețite, n-aș spune drogate, chiar dacă termenul ar explica multe, însă bănuiesc că s-au făcut toate testele și la acest Campionat European – primul gol din mitanul secund l-a marcat Dragut, după opt minute!, când tabela arăta, deja, 19-16 pentru adversare… Era gata meciul, am simțit asta, nu mai aveam vână, lipsea și determinare, și inspirația, și fantezia (nu știu dacă am avut toate acestea vreodată, exceptând partida contra Norvegiei…)! La final reprizei a doua am numărat doar 7 goluri, aproape câte-o reușită la fiecare 4,28 minute – asta da, națională, asta da, o echipă semifinalistă, care căuta aurul continental, după cum declara selecționerul.

Nu mai știam dacă Buceschi mai era pe teren, n-a mai dat niciun gol, nu o mai vedeam pe Perianu și nici pe Chiper, care n-au mai punctat nici ele, iar Elisei inota în propriile-i neputințe. Crina Pintea n-o mai avea pe Neagu, dar și obosise, Laslo abia mai avea puls, iar Florică își pierduse total busola. Ce le-a spus Ambros în vestiar de s-au retras fetele noastre, ce îndemnuri, ce sfaturi, cu ce le-a bulversat acest tehnician care-și face practica la o echipă națională, pe selecționata României? Și meciul cu Rusia era cel mai important, restul nu mai conta, pentru că aveai argintul asigurat – m-am uitat pe distribuția naționalei Rusiei, cât și pe cea a echipei de club, pe care o antrenează Ambros, Rostov Don, și constat că șase jucătoare din naționala lui Trefilov, în frunte cu MVP-ul competiției, Vyakhireva, se regăsesc și la Rostov: Sen, Vyakhireva, Managarova, Kusnetsova, Sedoykina și Makeeva. Și cum, n-a găsit Ambros antidotul să le anihileze, n-a știut Ambros stilul de joc al Anei Vyakhireva, cea care ne-a executat cu 13 goluri, din toate pozițiile? Nu știa cum trage, Sen sau cât de rapidă este Managarova? Dacă n-a putut să facă asta, adică nu s-a priceput (unii spun că…), atunci îl declar un selecționer slab, cu mult sub capacitatea francezului Krumbholz, de exemplu, care a anihilat-o aproape complet pe Vyakhireva – da, are 7 goluri, dar cinci sunt din lovituri de penalitate!

Mă uit pe statistica oficială a meciului și constat că două din jucătoare cu inimă, adică și viteziste, și determinate, mă refer la Aneta Udriștoiu și Melinda Geiger, au jucat prima 7 minute, iar a doua doar 5. Și aveam nevoie de o extremă dreaptă, ca Udriștoiu, care s-o înlocuiască pe Chiper, obosită că făcea și faza de apărare, dar și de un inter dreapta ca Melinda, care știa foarte bine să hărțuiască apărarea lui Trefilov, să scoată 7 metri și chiar să șuteze surprinzător. Și aceeași statistică spune că Rațiu, cel de-al treilea pivot, și ea o bătăioasă pe semicerc, o cunosc din campionat, și ea cu inimă de leu, a stat în teren aproape cinci minute, pe când Pintea, obosită și aproape închisă de rusoaice, s-a luptat 51 de minute.
Nu, Ambros a fost inutil pe bancă, în meciul cu Rusia, ba chiar a făcut mai mult rău, decât să dea o linie și un rost fiecărei jucătoare. A lăsat să se înțeleagă că naționala României stă în Cristina Neagu, ceea ce nu este nici normal, și nici adevărat. Nu știm povestea lui Polocoșer și nici a lui Bazaliu, de ce nu au fost lăsate să joace mai mult, de ce distribuția a fost mereu schimbată, fetele noastre încurcându-se în scheme și în pase. Așa selecționer aș putea să fiu și eu, să încurc și să amestec, ca să nu iasă nimic, mai ales că pentru toată această muncă în zadar, staff-ul tehnic numără 9 persoane, iar Ambros primește, se pare, peste 100 de mii de euro pe an!!

Să ne spună domnul Radu Voina, ultimul selecționer care a adus medalie europeană cu naționala feminină (bronz, în anul 2010), ce indemnizație îi dădea fostul președinte Gațu și câți oameni avea el în staff? Și merg și mai înapoi, la un alt fost selecționer, Gheorghe Tadici, care a adus argint de la Mondialele din Rusia, în 2005, care erau veniturile domniei sale, date de Federație?

Nu sunt răutăți, sunt realități și vorbim, iată, de sute de mii de euro, pe care Federația îi aruncă în vânt – Ambros a promis că face strategia handbalului românesc și că întinerește echipa, a scris ceva pe hârtie?, câte tinere a adus el din 2016 și până acum? Și iarăși îmi aduc aminte cum a fost numit Ambros la naționala României, fără nicio aprobare, fără nicio consultare, ci pur și simplu a fost numit de președinte, fără ca cei din Consiliul de Administrație să fi avut cunoștință. Am vorbit cu câțiva membrii din acel Consiliu, la acea vreme, și au recunoscut că s-a discutat de principiu să se aducă un selecționer nou, dar nu din străinătate și nici de nume nu s-a pomenit.

P.S. Accidentarea Cristinei Neagu, în meciul contra Ungariei, a fost iarăși o situație pe care Ambros n-a știut s-o gestioneze. La Europeanul din 2016, din Suedia, Neagu a stat cel mai mult în teren, aproape chiar de 100%, la Mondialul din Germania s-a întâmplat la fel, iar acum, la Europeanul din Franța, aceeași situație, marca Ambros. Da, spaniolul a reușit s-o rupă pe Cristina, exploatând-o la maxim – vrând, nevrând, și-a creat un avantaj și pentru echipa sa de club. Există posibilitatea reală ca CSM București, echipa Cristinei, să întâlnească Rostov Don, în Final Four-ul Ligii Campionilor, echipa pe care Ambros o antrenează din acest sezon. În presa românească a apărut o declarație, în care Neagu recunoștea că pentru acest European n-a fost în cea mai bună formă fizică, doar adrenalina, emoțiile și dorința de performanță au făcut-o să meargă mai departe și să nu ia în seamă oboseala. ”Eram pur și simplu obosită, nu puteam să prevăd ce va urma”, declara Cristina.
Sigur, prima vinovată este jucătoarea, care ar fi trebuit să renunțe sau în cel mai fericit caz să joace mult mai puțin, să nu mai facă faza de apărare. Dar și Ambros a dat dovadă, încă odată, că nu este profesionist, că nu a avut discuții cu fiecare handbalistă, că nu le-a descusut să afle care sunt problemele care le frământă. Poate că din acel grup stufos, care a-nconjurat naționala, ar fi trebuit să facă parte și un psiholog, le-ar fi venit în ajutor și fetelor și selecționerului.
Am dat destule motive ca Ambros să fie demis, iar dacă Federația pune în balanță faptul că locul patru ne-a adus calificarea directă la Mondiale, eu cred că ăsta ne creează un mare dezavantaj, pentru că echipa noastră trebuie să se călească în meciuri tari, cu miză, nu în turnee amicale, așa cum a fost la Trofeul Carpați, unde Selecționata B a României a învins, surprinzător, Rusia, asta determinându-l pe Ambros să spună că merge în Franța după aur. Ce glumă bună!

Ionel Pană

Comments are closed.