Opinie Ionel Pană/Boxul și ciclismul fără finanțare, dar dăm bani la go, scrable și squash!

lun, 13 martie 2017

Și lista sporturilor cu ”mare tradiție” la români continuă cu bridge, cricket și chanbara, discipline pentru care statul n-ar trebui să aloce niciun ban – nu este normal să se finanțeze jucătorii de tabinet sau poker, go sau scrable. Vă-ntreb, știe cineva ce este acela chanbara, joacă copiii noștri cricket? Discuția este mai largă, practic ar trebui o dezbatere serioasă, pe tema finanțării federațiilor din România, pentru că sunt mulți bani care pur și simplu se aruncă pe fereastră.

Să revenim la box și ciclism, sporturi cu adevărat iubite de români și care, de-a lungul vremii, ne-au adus multe bucurii, prin performanțele obținute – la box, istoria începe în 1931, cu dublul campion european Aurel Toma, trecut mai apoi la profesionism, care a a avut onoarea să lupte în ringul cel mai cunoscut din lume, Madison Square Garden din New York. Continuă cu singurul nostru campion olimpic, Nicolae Linca, și amintirile curg despre Alec Năstac, Ion Alexe, Ion Monea, Mircea Șimon, Rudel Obreja, Francisc Vaștag, Leonard Doroftei, sau frații Marian și Dorel Simion.

Ciclismul a avut mulți încoronați, rutieri de temut, care au ajuns chiar și în Turul Franței – era în anul 1936 și Virgil Mormocea, Constantin Tudose, George Hapciuc și Nicolae Ion Țapu făceau turul de onoare pe Champs Elysee. Și tot în 1936 începea și Cursa Păcii, un tur al țărilor comuniste, care a fost considerat, în multe ediții, chiar mai puternic decât Marea Buclă – să ne-amintim de Moiceanu, Dumitrescu, Ardeleanu sau Neagoe.
În anii de după Revoluție, mai ales în ultimele două decenii, activitatea celor două federații s-a diluat mult, iar performanțele au început să dispară una câte una. Cei care au condus boxul și ciclismul n-au fost manageri loiali sporturilor pe care le conduceau și asta s-a văzut. Subvențiile de la Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) au fost cheltuite în cu totul alte scopuri, fără ca același creditor să controleze, să vadă dacă s-au realizat proiectele invocate, în programele celor două federații.

La Ciclism, de pildă, s-a descoperit, în 2013, că de mai bine de 10 ani nu se plătiseră taxele la stat, impozitele pe salarii și alte dări. A fost posibilă această fraudă, pentru că Ministerul n-a solicitat Certificatul Fiscal anual OBLIGATORIU, din care să rezulte bonitatea față de obligațiile către stat. Ba mai mult, secretarul de stat din MTS, de la acea vreme, Carmen Tocală, a emis un document, cu antetul și ștampila Ministerului, sub semnătura ei și a unei directoare, Adriana Ciorbaru, în care se spune, printre altele: ”… Justificarea utilizării fondurilor publice și implicit execuția bugetară pe ultimii trei ani a fost supusă verificărilor Curții de Conturi și ale Auditului intern al Ministerului. Nu s-au semnalat probleme în perioada supusă verificării”…

Pentru un astfel de înscris, cele două, și Tocală, și Ciorbaru, ar fi trebuit arestate imediat – odată pentru că au maltratat vocabularul limbii române, iar a doua oară pentru minciunile gogonate pe care le-au legalizat cu ștamile și semnături. Adresa poartă data de 14.03.2013 și trebuia să fie un fel de Pașaport în alb, pentru secretarul general al Federației, Vasile Selejan, capul tuturor hoțiilor din ciclismul românesc, în ultimii 17 ani (1996-2013), dar foarte iubit de funcționarii care-i aprobau cererile financiare. Doar că pe 15 martie, fostul președinte Ion Badea avea să fie învins de Eduard Novak, în Adunarea Generală de alegeri, și era lui Selejan apunea, spre marea bucurie a familiei ciclismului românesc.

Noul președinte a solicitat un audit al situației financiare de la FRCiclism, dar Ministerul i-a refuzat cererea, pentru că știa că este cu musca pe căciulă. Prin lipsa oricărui control, Selejean a furat și cenușa din vatră, cum se spune, împreună cu contabilul Bogdan Floareș, descoperiri făcute, până la urmă, de Direcția pentru Investigarea Fraudelor, din Ministerul de Interne. Cercetările angajaților din Ministerul de Interne au fost mult îngreunate și nimeni nu știe de ce – ba știe, pentru că pe la colțuri se vorbește că Dorina Sârbu, casiera Federației, are o fată căsătorită cu fratele lui Gabriel Oprea, ministru de Interne, la acea vreme.

Să scurtăm, pentru că povestea este lungă și o puteți găsi pe site-ul www.ilfovsport.ro, scrisă în mai multe episoade. Așadar, Ministerul lasă federațiile să fure, nu cere nici măcar acel obligatoriu Certificat Fiscal, iar după ce se descoperă frauda, nu mai finanțează sportul respectiv, care are o conducere nouă, pe motiv că sunt datorii la stat. Normal ar fi fost ca oficialii din Minister, doamna Tocală, în principal, în solidar cu directoarea Ciorbaru, să achite pagubele, iar ciclismul să fi primit subvenții, pentru a-și continua activitatea. Așa, din 2014 , FRCiclism n-a mai primit niciun ban de la Minister, pentru că noii aleși au alergat într-o parte și alta să achite din datorii. Au făcut eforturi supraomenești și au achitat 190.000 de lei, la Bugetul de stat, dar mai sunt de plată 168.000 de lei, se aude, doamna Tocală?

Dar cine să ia deciziile corecte, cine să controleze Ministerul, cine s-o tragă de urechi pe Tocală și pe Ciorbaru? Niciun ministru al Sportului, din 1996 încoace, n-a avut astfel de inițiative, să controleze federațiile, să afle cum se cheltuie banii oamenilor iubitori de sport. Și banii s-au dus, iar performanțele sportive au fost tot mai rare, culminând cu Olimpiada rușinii de la Rio.

A venit un nou ministru – e așa mititel și jovial, încât ți-e și jenă să-l pui la muncă. Are, totuși, o pasiune, se pozează cu toți șefii federației, șefi care se jură că vor face și vor drege, că sportul va crește, că din pământ, din iarbă verde, vor apărea performeri și medalii, iar omul zâmbește mulțumit și crede tot ce i se servește. (Ionel Pană)

Niciun comentariu

adauga un comentariu