OPINIE / Alin Buzărin scrie despre Viitorul Constanța: Campioana a locuit cu chirie în Ilfov

lun, 15 mai 2017

Au fost doi ani, din 2013 până în 2015. Viitorul se antrena undeva la Voluntari și juca pe terenul sintetic de la Chiajna, o etapă ei, una Concordia. Balada chiriașului grăbit, mereu cu bocceluța gata de plecare.

Meciurile directe din acele vremuri se numeau derbyuri ale Ilfovului, iar în primul sezon, cât timp Rapidul a fost domiciliat în Divizia B, Ilfovul, micul județ care înconjoară Capitala ca o garnitură de cauciuc, avea tot atâtea echipe în prima ligă ca și Bucureștiul. Adică două.

Față de ce e azi Viitorul, atunci erau vremuri romantice. Hagi încă nu era decis dacă e manager sau antrenor, zicea că e doar proprietarul afacerii, dar urca mereu către scaunele acelea galbene de pe primul rând al tribunei a doua, deasupra băncii de rezerve, de unde își dirija echipa ca un antrenor veritabil, ignorând că puțin mai jos, pe bancă, se află persoane salarizate pentru această activitate, indiferent că se numeau Stelea, Bogdan Vintilă, Cătălin Anghel sau cine-o mai fi fost.

În Ilfov, la Chiajna, Viitorul a crescut și s-a copt. Acolo și-a dat probabil seama Hagi că echipa sa poate năzui la mai mult decât la spectaculoase, dar controversate salvări de la retrogradare. Acolo, pe iarba din plastic, au fost lansați la apă Ianis sau Răzvan Marin. Într-un fel, a fost un ciclu logic al vieții. Când e tânăr, până-și face casa lui, un om mai stă și cu chirie, încercând să agonisească pentru mai târziu.

Încă în vremea aceea, între 2013 și 2015, încă nu era clar de ce a ținut Hagi neapărat să aibă echipă în prima divizie. Mulți cunoscători spuneau că i-ar fi fost suficientă Academia, iar grupa de performanță, unde unde urmau să fie promovați cei mai talentați dintre tineri, pe tronsonul de la 19 la 22 sau 23 de ani, ar fi putut foarte bine să stea liniștită în liga a doua, unde cheltuielile sunt mai mici. E adevărat, și drepturile tv sunt (mult!) mai mici, dar măcar acum ne-am convins că Hagi n-a făcut Viitorul doar pentru a încasa niște bani de la televiziuni. Și la fel de adevărat că de la liga a doua Benzar sau Răzvan Marin nu s-ar fi întâlnit niciodată cu tricoul echipei naționale.

Iată, chiriașul cumva derutat, nesigur, al acelor ani romantici a devenit astăzi om la casa lui. După cinci ani de primă ligă, dintre care trei de bejenie. E ciclul normal al unei construcții care crește greu, nu e gata dintr-o dată. Fotbalul nostru a fost plin de episoade de echipe apărute peste noapte și dispărute la fel. Sunt toate semnele că la Viitorul nu e cazul de așa ceva.

Niciun comentariu

adauga un comentariu