OPINIE / Alin Buzărin scrie despre “specialiștii” din tenis: Noi și Simona Halep

mar, 22 august 2017

Suntem, în ceea ce-o privește fie bocitoare, fie hateri. Bocitoarele spun nu-i nimic, Simona, noi suntem mândri de tine că ești acolo, aproape de oxigenul pur al locului unu mondial.

Ce dacă ai pierdut 6-0,6-1 cu Muguruza, tu rămâi fata noastră de aur orice s-ar întâmpla. Nu ești datoare nimănui cu nimic și noi, bocitoarele naționale, te aplaudăm mereu, te încurajăm. Pe hateri îi somăm să ne arate încă un domeniu la care noi, românii, să fim pe locul doi în lume. Într-o vreme eram lideri mondiali la creșterea viermilor de mătase pe frunze de dud, dar duzii i-am tăiat, iar din ultimele dude am făcut un fel de țuică un pic mai tare ca apa.

Și, în plus, bocitoarele invocă de fiecare dată faptul că Simona și-a micșorat chirurgical sânii care-i împiedicau ascensiunea WTA. Ca să ridici trofee, e nevoie de o cupă rezonabilă a sutienului, nu de una exagerată. Iar Halep a priceput acest lucru, recurgând la bisturiu.

Haterii scrâșnesc din dinți și se revoltă nu numai după 6-1,6-0 de la Cincinatti, ei s-au revoltat și după finala de la Roland Garros cu Sharapova, și după cea cu Ostapenko, de la ultimul Roland Garros. Invocă labilitatea psihică a Simonei, faptul că atunci când se enervează nu mai reușește să câștige aproape nicio minge. Că dă declarații plate într-o engleză de Seral. Că se blochează înaintea momentelor importante, că, după multe tatonări, și-a ales un antrenor care nu-i iese din cuvânt, de parcă el, Darren Cahill, ar fi elevul și ea, Simona Halep, antrenoarea. În fine, că îi implică emoțional pe români în evenimentele din jurul ei, îi face să-i fie fani necondiționați și-i dezamăgește ori de câte ori străzile se pustiesc, iar compatrioții adunați în fața televizoarelor, cei mai mulți dintre ei profani în tenis, după ce devalizează buticurile de beri și de pungi cu semințe, ajung să trăiască dezamăgiri nemeritate.

Deja aceste două tipuri de comportament au devenit simptomatice, ori de câte ori Simona se află în fața câte unui prag important. În turul doi din cutare loc sau în turul trei din altă parte i se citesc rece rezultatele. 6-2, 6-4 cu cineva, 3-6,6-7 (iar n-a rezistat psihic tensiunii tie-break-ului!) cu altcineva. Frenezia începe doar de la semifinale în sus, iar la finale se transformă în isterie. Nu e loc de echilibru în aprecierea Simonei, pentru că acel echilibru e o calitate care ne lipsește nu numai în tenis și în sport, ci și în general, în viață. Neavând alte repere, alte vârfuri valorice, nu ne dăm seama că de fapt noi nu avem gri-uri,ci doar alb și negru.

Ne bucurăm că Simona a ajuns pe locul doi în lume și că a fost de trei ori foarte aproape de fotoliul de lider fără să analizăm cum s-a produs, de fapt, această ascensiune.
Până la aproape 26 de ani, pe care-i va împlini în curând, Simona are doar două finale de Grand Slam, și acelea pe zgură, la Roland Garros. Un lider mondial veritabil câștigă Grand Slamuri, ajunge des prin finale, chiar dacă le mai și pierde. Uneori i se mai întâmplă să iasă din tururile de început, dar acelea sunt excepții.

Apoi, un lider mondial nu pierde cu 6-1, 6-0. E ca și cum la fotbal ai fi Real Madrid și în meciul decisiv pentru titlu, obligatoriu de câștigat, ai pierde cu 4-0 la, să zicem, Sevilla. Știu, e o judecată empirică, rudimentară chiar, câtă vreme vine din fotbal. Dar sportul e o întrecere în care liderilor nu li se prea permit slăbiciuni.
Și, dacă vreți, un lider mondial întoarce măcar o minge în teren, iar Simona n-a întors niciuna în ultimul game al finalei cu Muguruza.

De aici reiese că Simona e o fată admirabilă, o sportivă care a muncit mult ca să ajungă sus, o persoană care face cinste României, dar care nu va putea fi niciodată cea mai bună jucătoare de tenis de pe planetă.

O abilă și fericită alegere a turneelor, o inspirată judecată asupra punctelor(și banilor!) care se acordă acolo au dus-o în situația de a locui multe săptămâni, luni și ani (bocitoarele invocă mereu numărul săptămânilor, pe când haterii îl contestă) în partea de sus a clasamentului mondial, în zona locurilor patru-trei-doi, chiar cu iluzia supremației absolute.

Însă nu trebuie să spunem decât ceea ce vedem. Și vedem că Simona, admirabilă așa cum o știm, e o jucătoare corectă de pluton secund, undeva între locurile 5-15 în lume. Cea mai bună româncă de la Virginia Ruzici și Irina Spârlea încoace, dar nu suficient de bună încât să câștige tot și să nu ne mai facă să ne împărțim în bocitoare și hateri.

2 de comentarii pentru "OPINIE / Alin Buzărin scrie despre “specialiștii” din tenis: Noi și Simona Halep"
  1. Marcel spune:

    Un adevarat cunoscator al tuturor sporturilor!!!
    Bravo domnul Buzarin!!!
    Sunteti un om apreciat in lumea ziaristilor, un adevarat Zorro cu penita!
    Sa nu ii ascultati cand spun ca sunteti un betiv si un spagar! Sunt doar rautaciosi!
    O singura intrebare am pentru dumneavoastra: Cand se tot repara sensul giratoriu din Branesti pentru a fura banii comunei, cat era comisionul dumneavoastra?
    Se aude ca pe langa pahare o sa ciocniti si niste catuse cat de curand!
    Cu tot respectul, un fost fan al echipei Branesti!

  2. Cocos spune:

    Un adevarat Zero cu penitaaaa hahaha !! Daca dansul vrea ceva ciubuc din banii comunei ar fi bine sa indrepte acel ciubuc spre jucatorii pe care i-a pacalit impreuna cu marele strateg Iliesta somerul ( ilie stan si bran ) acest ilie care a vrut sa-l dea afara pe Sanmartean de la Vaslui pe motiv : nu baga alunecari dl Porumboiu :))) ! De dat afara stim cine a fost dat dupa 2 etape : Ilie stan si bran :)))))