OPINIE / Alin Buzărin scrie despre alegerile FRF din 2018: Tandemul Prunea-Balaj

lun, 11 septembrie 2017

Se vorbește de o dublă candidatură la alegerile federale de anul viitor, Florin Prunea-Cristi Balaj. Zvonul nu mai e doar zvon, e știre vehiculată de mai mult timp, confirmată măcar în parte.

Fostul portar a spus explicit că această variantă există, că s-a discutat în cercurile Generației de Aur. Dacă permiteți expresia, în sânul Opoziției, pentru că asta a ajuns să fie Generația de Aur, un fel de partid de Opoziție, cu ideologie diametral opusă Puterii de la Casa Fotbalului.

Ca strategie electorală, ideea tandemului s-ar putea să fie ingenioasă. Adică, între mai mulți candidați, de obicei vreo cinci-șase, dar doar cel mult trei cu șanse reale, așa cum a fost la cam toate Alegerile din ultima vreme, din cei doi alcătuitori ai tandemului măcar unul să reușească să intre în turul secund, la balotaj. Unde să se cedeze voturile, astfel ca Burleanu să fie depășit.

Cu o jumătate de an înainte de scrutin, scenariul pare perfect plauzibil, mai ales că din interiorul Generației de Aur nu se conturează vreo altă candidatură de luat în seamă.
Dar aceasta e o strategie strict electorală, de procedură. Dincolo de ea trebuie să se situeze programe, idei clare, la care membrii Adunării Generale, cei care introduc buletinele de vot în urne, să adere în totalitate. Să fie convinși că e nevoie de o schimbare și că acea schimbare va reuși să aducă mai binele, dușmanul de-o viață al presupusului bine.

Cel mai ușor discurs electoral e deja imprimat pe placa rotindu-se de vreo doi-trei ani pe platane. Aceea că actuala administrație n-are nimic comun cu fotbalul, că a fost instalată la putere pe filieră politică. Se poate vorbi la nesfârșit, pe bună dreptate, despre dezatrul Daum, despre înfrângerea cu Liechtenstein la juniori, despre eșecul centrelor regionale, despre ororile de la eșaloanele inferioare, despre prime de calificare indecent de mari acordate nu jucătorilor, ci personalului auxiliar, despre falimentele și insolvențele în serie, despre nelegalitatea actualului Comitet Executiv, despre deficitul bugetar astronomic.

Subiecte sunt din belșug, aproape că n-ajung cele șase luni rămase la dispoziție pentru a fi discutate toate în amănunțime.
Dar nu se știe dacă e suficient să scoți în evidență doar catastrofa administrației precedente. Ai de luptat cu un soi de oameni a căror retorică (ultima apariție tv a lui Răzvan Burleanu o confirmă!) e atât de exersată, încât nu le e greu să-ți spună nonșalant că noaptea e zi, negrul e alb, tavanul e cel de dedesubt, iar dușumeaua cea de deasupra.

E nevoie și de altceva, nu doar de înșiruirea unui aproape nesfârșit lanț al erorilor. E nevoie de un plan, de chestiuni concrete, de programe explicite, de soluții.

Sigur că poate creiona în fața electoratului un scenariu sumbru, în care să se prevadă unde s-ar putea ajunge în încă patru ani cu actuala administrație, dar în egală măsură trebuie anticipat și nivelul la care ”tandemul” ar reuși să aducă fotbalul și Federația ca instituție dacă ar câștiga scrutinul.

Și, fiind vorba despre un tandem, e esențial să se dea la pedale în același timp, deodată, în numele unui scop comun. Iar dacă pe parcurs apare și o altă soluție viabilă, adică încă un rând de pedale la bicicletă, să existe și varianta ca acest tandem închegat deja să se pună în slujba celui de-al treilea.
Generația de Aur a fost o poveste minunată a fotbalului românesc, poate cea mai frumoasă poveste din adevărata lui istorie. Dar au trecut mai bine de două decenii de la apogeul ei, iar tinerilor trebuie să li se descrie explicit actualitatea eficientă, așezată ca o ghirlandă la gâtul Legendei.

Niciun comentariu

adauga un comentariu