OPINIE / Alin Buzărin, după România – Polonia: Problema lui Daum nu e că e neamț, ci că e slab și depășit

sâm, 12 noiembrie 2016

Acum trei luni, când deasupra semnatului înțelegeam că în loc de o dulceață de trandafiri Daum e un magiun zaharisit de dude, mulți dintre cei care azi se pare că au înțeles în fine care e valoarea reală a selecționerului mă acuzau de xenofobie, de naționalism, de ură de rasă, ba chiar și de participare la jocurile murdare ale opoziției din fotbal.

Nu l-am criticat niciodată pe Daum că nu e român. Mai bine că nu e. Putea fi orice, burkinabez, uzbec, tadjic sau eschimos, dacă arăta că știe și că vrea, avea dreptul la toate aprecierile. Din păcate el s-a dovedit a fi doar pigmeu. Pigmeu profesional. Altfel, pigmeii fizici sunt demni de tot respectul.

Am spus după Muntenegru că Daum e un mare zero, pentru că a încercat să creeze cu Săpunaru, Hoban și Bicfalvi. Nu m-am entuziasmat mai deloc după 5-0 la Erevan, în fața unor adversari care, în zece oameni din minutul trei, se tot străduiau să ne dea pase de gol. Am opinat că n-a priceput nimic din meciul cu Kazahstan, de vreme ce ne-a prezentat acea remiză rușinoasă ca pe un mare succes al unității de grup.

Am semnalat că habar n-are să facă selecția. Pentru el, Keșeru nu era o soluție, pentru că deși înscria, o făcea cu Oreahovița și cu Dunav Ruse. Păi, ce să facă omul, dacă alea erau echipele cu care trebuia să joace? Când a marcat și cu Arsenal, l-a luat, însă doar ca să-l bage în minutul 82. Pentru el nu există nici Rusescu, iar Raul nu dă goluri cu Șaormaspor, ci cu Villareal. Nici Vătăjelu. Nici Tamaș. Nici Moți, titular mereu în Champions League, dar rezerva lui Grigore de la Al cum i-o spune.

Am spus că nu știe să facă echipa de start. Atât la Astana, cât și cu Polonia, formula de început a avut de fiecare dată doar un singur stângaci, pe Toșca. Ceea ce în fotbalul actual e de neconceput! A început cu Stancu vârf împins, trimis să facă pressing la apărările adverse, și să rămână fără suflu când trebuia să-și pună în valoare tehnica.

Am spus că nu știe să schimbe. Cu Muntenegru a așteptat 70 de minute. Cu Polonia l-a scos pe Adi Popa și l-a pus pe Stancu să joace în dreapta. N-a sesizat că Răzvan Marin, oricât de promițător, e prea apăsat de miza meciului. Un antrenor fără zahăr la suprafața borcanului l-ar fi trecut pe bancă pe Grigore din minutul 20, l-ar fi tras pe Hoban în apărare și ar fi băgat singurul stângaci în stare să și dribleze, să și tragă la poartă, pe Keșeru!

Acum v-ați lămurit cu Daum? Ce trebuie să mai facă să convingă că n-are ce căuta la acest nivel? Ce meci trebuie să mai piardă, și cu ce scor? În loc să fim convinși de asta, noi îi punem la punct pe contestatarii săi, îi prelungim contractul și-i lărgim prerogativele, să numească și antrenorii de la tineret, și de la juniori, și de la sală, și de la plajă. Să-și aducă fiul cameraman, prietenii secunzi și să ne coste eșecul de vreo trei ori mai mult decât îi costă pe alții succesul. Dacă auziți că Nawalka, selecționerul polonez, câștigă mai puțin de jumătate cât Daum, este că vă enervați?

Comments are closed.