OPINIE / Alin Buzărin, despre salvarea Concordiei: Chiajna are har. Harul salvării miraculoase!

mie, 27 mai 2015

Din patru campionate petrecute pe prima scenă, Chiajna s-a salvat de trei ori de-a dreptul miraculos.
Prima dată avea doar 11 puncte după tur, cifră de cruce,de parastas și de colivă. A făcut alte 34 de puncte în primăvară și a scăpat dintr-o văgăună care părea fără fund.

A doua oară s-a salvat la aproape trei luni după ce picase conform clasamentului. Federația a inventat acel baraj straniu cu Rapidul, adică i-a dat Concordiei o speranță la viață. S-a pierdut și aceea, pe teren, dar TAS a trimis Rapidul la matineu după ce disputase deja două etape în prima ligă. Iar echipa de lîngă București a mai înviat o dată, ca o mîță care pică de la etaj și după ce aterizează, o rupe la fugă.

Ultima salvare, cea de acum, are și ea componentele ei epopeice. Pusă în mare pericol de cele 24 de puncte restituite CFR-ului de același TAS, această din urmă scăpare are istoria ei, dar punctul culminant nu s-a întîmplat în meci.

Din partida propriu-zisă rămân de reținut doar crampele lui Matache, portarul dorind să anuleze nedoritul avans de două minute față de meciul de la Brașov și reușind doar parțial acest lucru. Din cele două minute rămăsese doar unul, petrecut de albii lui Marius Baciu neștiind dacă au scăpat sau nu.

Sub Tâmpa, orice gol al Mediașului putea însemna sfârșitul. Dar, cum acest sfârșit n-a venit, perioada trăită de Pena și ai săi între două lumi paralele, adică acel minut, a părut o veșnicie.
Acum, că s-a mai termninat o dată bine ceea ce la un moment dat avea toate șansele să se termine rău, trebuie observat că oamenii din Chiajna au acest har al salvării, izvorât, probabil, ca un duh, de undeva nu se știe de unde.

Numai că acest mod de viață palpitant trebuie să se sfârșească o dată pentru totdeauna. Lăsarea supraviețuirii pentru ultima clipă, acest etern mers pe sârmă fără plasă dedesubt trebuie obligatoriu să înceteze. Nesfârșitul thriller cu happy-end, mai plin și mai intens decât ”Păsările” lui Hitchcock o fi el pasionant, dar consumă nervos, albește părul și face ritmul cardiac s-o ia razna. La film măcar știi că e film, dar aici e altceva, vin acele păsări și nu știi dacă mai scapi.

Dacă admitem că oamenii deștepți învață din greșelile altora, iar cei mai puțin deștepți nu înțeleg nimic nici măcar din propriile lor erori, atunci nu ne rămâne decât să sperăm că la Chiajna sunt oameni deștepți. Care-și vor propune să nu mai trăiască asemenea povești cu suspans și vor oferi suporterilor posibilitatea să le descopere și alte vocații, dincolo de aceasta, probabtă cu vârf și îndesat, de a te salva mereu de la retrogradare în ultima clipă.

Comments are closed.