O finală prea încrâncenată, dar un trofeu meritat!

lun, 22 aprilie 2019

Cupa României la handbal feminin a fost câștigată, pentru a IV-a oară consecutiv, de CSM București. Turneul final al competiției, un fel de Final Four de Liga Campionilor, s-a desfășurat la Bistrița, singurul oraș care a acceptat să primească oaspeți, în condițiile și după pofta Federației Române de Handbal (se spune, însă, că toate au un preț…).

Prin urmare, cele patru echipe calificate în actul final, CSM București, Măgura Cisnădie, HC Zalău și SCM Rm Vâlcea, s-au mulțumit să evolueze în fața a maxim 1000 de privitori pe viu, dacă spectatorii stau ceva mai înghesuiți, ca să socializeze mai îndeaproape. Și în prima zi a turneului, sorții au decis ca SCM Rm Vâlcea să joace împotriva adversarei de la Cisnădie, iar CSM București să înfrunte asaltul fetelor de la Zalău.

Aproape toată lumea își închipuia că mare finală o să se întâmple între CSM și Vâlcea, ceea ce avea să se și întâmple, însă nu fără ceva emoții. Dacă în primul meci, dintre Vâlcea și Măgura, diferența de valoare a fost vizibilă, scor 31-21 pentru oltence, în semifinal a 2-a, elevele lui Tadici au dat o replica viguroasă CSM-ului din București, fiind aplaudate chiar și de adversare. Antrenorul din Zalău a mizat pe cele mai tinere jucătoare, și mă refer aici șa Alexandra Severin, la Sabrina Lazea, la Teodora Popescu, la Dana Abed, handbaliste care au făcut o repriză a doua de vis. După 30 de minute, CSM-ul avea 17-6 și se anticipa un scor fluviu și în partea a doua a întâlnirii. Doar că socoteala nu s-a potrivit și grădinița lui Tadici a lăsat emoțiile la cabine, arătându-și adevăratele abilități: Zalăul a învins cu 17-11 în partea a doua, după un joc încântător. Sincer, nu știm pe cine să remarcăm mai întâi, pentru că Severin a hărțuit în permanență apărarea din București, reușind goluri ca pe bandă rulantă; la fel a fost și Dana Abed, o sportive complete, care a evoluat perfect și pe extremă, și la coordonare, dar și pe postul de pivot. Acestea două au fost determinante și vreau să cred că vor intra și în atenția selecționerilor lotului national de senioare – nu de alta, dar asta ar însemna adevărata întinerire! Scor final, 27-23 pentru CSM, dar impresia bună a lăsat-o HC Zalău.

Și ziua finalelor a-nceput cu lupta pentru bronz, unde Măgura Cisnădie n-a putut face față jocului mult mai așezat al handbalistelor de lângă Meseș. Și spun mai așezat, pentru că Tadici a folosit, de data aceasta, jucătoarele cu experiență, preferând combinațiile și traseele știute, în locul paselor imprevizibile și pătrunderilor curajoase ale tinerelor sale. Și Szollosi, Nica, Panici și Irimia l-au răsplătit din plin pe Tadici, ajutate fiind de aceleași Dana Abed, Alexandra Severin sau Teodora Popescu. HC Zalău a învins Măgura cu 30 – 24 și se-ntoarce acasă cu medaliile de bronz, dar și cu aprecieri unanime pentru jocul etalat.

Finala dintre CSM București și SCM Rm Vâlcea a fost așa cum anticipam – încrâncenată peste măsură, cu multe accente de brutalitate și cu prea puține realizări tehnice, demne de remarcat. Mai mult, am descoperit doi antrenori care se blochează repede, în fața momentelor tensionate, și nu știu ce hotărâri corecte să ia, ca să fie bine echipei. La CSM București Djukic nu s-a bazat prea mult pe romance, mergând multă vreme pe un 7 standard care a obosit și el, firește, randamentul fiind unul fluctuant. La fel și de partea cealaltă, Florentin Pera a insistat prea mult pe preferatele Glybko, Samara Da Silva, Fraga Alicia, în detrimental lui Pricopi, Băcăoanu sau Gavrilă. Vâlcea a fost aproape de victorie, dar i-a lipsit acel zvâc de final, prospețimea și mintea lucidă din finalul celor 60 de minute. Trofeul a ajuns, până la urmă, la CSM București, pentru că în repriza a doua a prelungirilor a beneficiat de calmul și determinarea a două dintre jucătoarele sale – Barbara Lazovic și Majda Mehmedovic, autoare a patru goluri decisive.

Eu nu fac parte din grupul celor care spun că CSM București s-a salvat cu acest trofeu, pentru că orice s-ar spune, echipa bucureșteană a ajuns la un nivel ridicat în Champions League, iar în Liga Florilor încă mai speră. Mai mult, în viața fiecărei echipe există și momente de repliere, ca să le numim așa – CSM a pierdut-o pe Neagu (mulțumiri lui Martin Ambros…), cea mai bună jucătoare a lumii, iar colegele sale au avut nevoie de ceva timp ca să-și reconsidere strategia de joc. Și dacă este să fac un reproș, acela îl privește pe antrenor, care nu se ridică la nivelul elevelor sale, care nu știe să alcătuiască cea mai eficientă formula, care nu speculează momentele favorabile și nu se pricepe să facă mutări salvatoare, când este în dezavantaj.

Dar, una peste alta, CSM București a meritat Cupa României!

Ionel Pană

Comments are closed.