Moartea căprioarei – Asiana Peng! (I)

mar, 03 ianuarie 2017

Gimnasta Asiana Peng a plâns din nou, în luna decembrie, a lui 2016, se împlinea un an de când fusese dată afară din lotul național de la Izvorani, după trei ani de muncă, de umilințe, de renunțări. Din decembrie 2015 și până acum câteva zile, ochii frumoasei gimnaste, catifelați și blânzi, ca ai căprioarei lui Labiș, au lăcrimat de nenumărate ori – amintiri, vise, dorințe, pasiuni, planuri, toate ucise de antrenorii de la Izvorani, de Adela Popa, Ioan Coroiu, Lucian Sandu, de faimosul cuplu Bellu/Bitang, cât și de incompetența, indolența, apatia și nepăsarea celor trei șefi din Federația de Gimnastică, Stoica, Apolzan și Grigoraș. Așa cum v-am promis, în ultimele zile ale anului trecut, vreau să vă spun povestea Asianei Peng, despre ce a pătimit ea în jungla de la Izvorani, acolo unde a fost vânată mereu, în special de Adela Popa, violentată psihic, umilită, izolată de colectiv și alungată, până la urmă, de pe drumul pe care îl alesese cu dragoste și pasiune pentru gimnastică. Până și căprioara lui Labiș fusese ucisă o singură dată, cu un singur foc de armă, Asiana Peng avea să fie chinuită vreme de trei ani, de oameni sadici, fără scrupule, fără inimă…

”Cât poți să duci? Vorbeau urât, nu vă spun, că mă revolt iarăși. Mă tot întrebam de ce eu, o mână de fată?, și nu eram nici cea mai slabă din echipă, ori poate că eram, nu știu, dar de ce nu m-au trimis acasă? N-am găsit răspunsul la modul lor de comportament… Îmi intrase în cap ideea să fug din cantonament, nu mai puteam îndura, dar îmi reveneam și-mi spuneam că nu puteam lăsa totul baltă, dragostea pentru gimnastică învingea întotdeauna. Nu i-am spus niciodată mamei să vină să mă ia, doar la ultimul concurs, când m-au trimis în Franța, după ce m-au anunțat că am rămas pe dinafara lotului, am sunat-o pe mama și i-am spus că nu vreau să merg, pentru că și atunci Adela Popa își bătea joc de mine și vorbea cu subînțeles că n-o să mai fiu la lot. Eram dărâmată psihic, și fizic, dat tot m-am comportat onorabil. Aș fi vrut să vă spun o poveste frumoasă, dar nu am nicio amintire plăcută din acel lot de la Izvorani, poate doar o prietenie ciudată cu o ciupercă, în fața căreia îmi vărsam năduful…

Eu am început gimnastica la Deva cu Cristinel Micu, Luciana Rusan, apoi am trecut la doamna Olimpia, a urmat doamna Pia și obligatoriu Adela Popa, în 2010, care îmi vorbea tare urât, iar comportamentul ei lăsa de dorit. Eram mică, atunci, și nu știam ce se întâmplă, de ce toate aceste vorbe grele, dar am avut noroc că am intrat pe mâna marii gimnaste Gina Gogean și din nou a lui Cristinel Micu – ei m-au făcut gimnastă adevărată, cu ei alături anul 2012 a fost unul de excepție.

Tot în același an, în decembrie, m-au chemat la lot și toată lumea era a mea, visam doar medalii și concursuri puternice. Eram proaspătă campioană națională, cu trei aparate câștigate și doar o ratare, la sărituri. Mai aveam medalii obținute și în Maroc, și în Serbia, și în Germania, și în Austria, la Klagenfurt, țări de unde am venit cu multe titluri la individual compus, mult aur la bârnă și sol, ba chiar și la paralele, aparat la care îmi plăcea să zbor de pe o bară pe alta. Mă mândream cu realizările mele și speram să se încheie legătura cu Adela Popa, să nu-i mai ies în cale. Trebuie să vă spun că această antrenoare a-ncercat să mă doboare chiar de la clubul din Deva, unde eu am început să fac gimnastică. A fost o perioadă când era aproape zilnic la noi în casă, mama o primea, dar la un moment dat nu știu ce s-a întâmplat între ele, n-am întrebat-o pe mama, dar relațiile dintre ele s-au răcit definitiv. Din acel moment, cred că Adela a făcut jurământ să se răzbune pe mine, să mă termine psihic și fizic, să-mi curme cariera de gimnastă, ceea ce a și reușit. Din păcate, Adela Popa s-a dovedit a fi o antrenoare destul de slabă – dacă și-a atins scopul cu mine, Asiana Peng, n-a izbândit, în schimb, cu altele, cum ar fi fost normal. Ba chiar eu am scăpat ușor, din ghiarele ei, pentru că alte fete au plecat acasă cu mari probleme fizice și psihice, de pe urma cărora au rămas cu multe sechele, chiar vizibile. Iar necalificarea la Jocurile Olimpice, cu Adela Popa mare antrenoare, a dovedit că nu Asiana Peng a fost gimnasta care a tras echipa înapoi, ci chiar staff-ul tehnic, antrenorii care și-au făcut treaba după metode învechite, cu bătăi și umilințe de nedescris, care au făcut ca fetele să nu mai aibă încredere în potențialul lor, să se accidenteze prea ușor, iar moralul să le fie afectat grav. Colegele mele au ratat calificarea la Rio pentru că nu mai știau care le era identitatea sportivă, limitele, valoarea, nu mai visau la medalii…

S-au pierdut pe drum Andreea Munteanu, Mădălina Blendea, Andreea Iridon, Ioana Nicoară, Ștefania Stănilă, Andra Stoica, Paula Tudorache, Diana Teodoru, Ștefania Orzu și Asiana Peng, de ce nu? Toate eram gimnaste de patru aparate, când am ajuns la Izvorani, dar lotul s-a subțiat în fiecare an, Teodoru a plecat în Belgia, să facă acolo gimnastică, Blendea a fost retrasă de mama ei, Orzu învață să meargă (toate au făcut cunoștință și cu loviturile Adelei Popa), Stoica de la Giurgiu a fost și ea luată de părinți, în 2015, la fel Munteanu, care a ieșit campioană europeană, doi ani la rând, dar a căzut psihic, Cristina Vrabie s-a lăsat și face scrimă acum, iar eu m-am liniștit, nu mai vreau gimnastică cu astfel de antrenori. Toate gimnastele din lotul care s-a destrămat au fost arătate cu degetul că n-au avut valoare, că au fost labile psihic, că au fost fragile și fizic – însă nimic nu este adevărat, fostele mele colege au zeci de medalii câștigate la campionatele naționale, europene și chiar mondiale, și la cele mai mari concursuri internaționale, toate erau capabile de patru aparate, înainte să ajugă la lotul național, sub comanda lui Coroiu, Popa și Sandu.

De îndată ce am ajuns la Izvorani, am înțeles că nu mai sunt stăpână pe viața mea, că nu mai decid eu aproape în nicio problemă, că sunt a nimănui, o gimnastă fără drepturi, doar cu obligații: nu mai aveam părinți, îi vedeam foarte rar și nu aveam voie să le spun nimic, din ceea ce se întâmpla în sala de antrenament; nu mai aveam prieteni, pentru că îmi luau telefonul, îl controlau și n-aveam nicio altă metodă de comunicare; nu mai aveam timpul meu, în care să fac ce vreau; iar alimentația lipsea, uneori, cu desăvârșire – aici am aflat că poți să și mori de foame, aici mi-am pierdut și cunoștința, din lipsa hranei și multe dintre noi ne-am lovit și ne-am accidentat, pentru că eram amețite de nemâncare”.

Aceasta este prima parte a poveștii Asianei Peng și poate că nu totul are o anumită gradație, însă fosta gimnastă s-a revoltat de câteva ori, în timp ce dădea drumul la avalanșa de informații. În partea a doua, din Moartea Căprioarei, cum am numit eu acest serial, vă voi spune povestea acelei ciuperci, vom afla ce scriau fetele în jurnalul lor, de câte ori au intrat în sala de antrenament Bellu și Bitang, despre incertitudinile medicale ale doctoriței Beldie, cea din pricina căreia lotul era mereu decimat de accidentări, despre faimoasa metodă de relaxare Butoiul cu gheață, adaptat de Adela Popa pentru Asiana Peng, vă vom descrie Camera 3, unde Asiana era izolată, dar vom vorbi și despre lipsa de interes a profesorilor, dar și a gimnastelor, care veneau la Izvorani să le-nvețe carte pe fete, atât cât timpul le permitea. Și vom încheia cu trei din principalele cauze care au dus la marile ratări ale anilor 2015 și 2016, simțite de sportive, pe propria lor piele. (I.P.)

as1 as2

as3 as4

as5 as6

as7 as8

as9 as10

as11 as14

3 de comentarii pentru "Moartea căprioarei – Asiana Peng! (I)"
  1. Dorobantu Catalin spune:

    Adela popa este in continuare la lotul de la Deva,cred ca se vrea teroare in continuare! De aia santem aici,cu oameni ca ei doar la gunoi ne regasim!

    • nina spune:

      Adela Popa da e la deva dar nu e asa cum o descrie domnisoara Asiana dece nu vorbesc si alti parinti de vina e cei din federatie .Adela Popa avea cele mai bune fete la club ,declinu sa produs dupa ca au ajuns la Izvoran i acolo sa urmarit pierderea unor fete care erau o amenintare pentru favoritele lui belu si stoica.,deciPopa nu e vinovata era un simplu subaltern a sefilor BB stoica si grigoras

  2. gelu dragancea spune:

    In Romania, principala vina pentru neperformanta o au acesti antrenori cu state vechi in sport dar depasiti tehnico tactic si care tin de posturile calde pe care le au ,cu dintii. Pentru ca daca le pierd altundeva decat in Romania nu au nici o sansa sa practice! Am trait aceleasi umilinte in tenis cu baiatul meu, dar am avut noroc ca am emigrat in Suedia! Deci si la tenisul masculin este la fel….ex. Curca de la federatie, Lunela Maier antrenoare federala care nu antreneaza pe nimeni…..pfui,imi este scarba!