Lazăr Mihalache, Unirea Dobroești: ”E prima oară când văd atâta dăruire și ambiție”!

joi, 18 mai 2017

După cele două victorii din Turneul semifinal al Junioarelor IV, 19-15 cu CSM Ploiești și 18-17 cu Activ Plopeni, fetele de la Unirea Dobroești au primit tichetele și pentru Turneul final, încurcând total previziunile bookmakerilor și uimind lumea handbalului românesc, la acest nivel. Echipa ilfoveană a fost încropită chiar la acest început de an, din copile care nu și-au făcut deloc încălzirea la minihandbal, pentru că această categorie nu exista la Dobroești.

”Este pentru prima oară în cariera mea când văd atâta pasiune în joc, atâta dăruire și ambiție, acestea au fost punctele noastre forte! Din acest angajament dus până la sacrificiu a rezultat o apărare aproape perfectă, care a demobilizat atacul adversarelor. Când am plecat de-acasă eram conștient că avem ultima șansă de calificare, că n-o să putem rezista jocurilor, mai ales că nu aveam jucătoare suficiente, doar șase fete în câmp, plus o portăriță – chiar am fost tentat, la un moment dat, să nu mai ajungem la competiție, de teamă ca înfrângerile să nu fie prea usturătoare. Dar am renunțat la idee, pentru a nu le răpi fetelor bucuria participării, în premieră, la un turneu semifinal.

Și echipa de șoc, formată din Ioana Tudor, Anne Năstase, Ștefania Bragadireanu, Alexandra Sărăcin, Ioana Gheorghe, Alesia Lalu și Patricia Motan, a făcut față tuturor atacurilor, arezistat și psihic, dar mai ales fizic, la toate intențiile celorlalte handbaliste de a le învinge. Ca să fiu mai explicit, spațiul dintre cele două semicercuri era ca un câmp de luptă, în care doar cine a fost mai viteaz și mai bine pregătit a izbândit. Eu am zis că au fost lupte ca în Dealul Spirii, pentru că după acest turneu, Anne Năstase face fizioterapie la mâna stângă, iar Teodora Gheorghe a fost lovită rău la cot.

Victoria din debut, cea împotriva CSM-ului din Ploiești, a fost una clară – am avut o strategie mai bună decât a lor, le-am blocat aruncările de la nouă metri și am punctat eficient pe contraatac și faza a II-a. Cred că adversarele ne-au luat un pic și de sus, dar le dau dreptate, pentru că noi eram echipa fără nume. După meci, era dramă printre ploieștence, care nu înțelegeau cum și de ce au pierdut. În a doua partidă, împotriva gazdelor de la Activ Plopeni, mi-am dat seama că își luaseră măsuri de precauție, a fost infinit mai greu. Ne-au condus mai mereu, chiar și la patru goluri, dar pe final au rămas fără suflu. Fetele mele au avut o condiție fizică mult mai bună, reușind o revenire spectaculoasă – de la 13-16, am reușit patru goluri consecutive, ultimul gol, cel al succesului cu 18-17, fiind înscris în ultima secundă de Alexandra Sărăcin. Mi-a plăcut îndrăzneala ei și asumarea răspunderii de a arunca la poartă într-un astfel de moment tensionat, altfel nu știu dacă ne mai calificam. Trebuie să mai spun și faptul că am colaborat excelent și cu secundul meu, Cosmin Țane, un tânăr de 22 de ani care este dedicat handbalului și iubește foarte mult copiii.

După aceste meciuri de poveste, antrenorii celorlalte echipe au început să ne privească cu alți ochi, să ne respecte mai mult, mai ales că aveam calificarea în buzunar. În ciuda suferințelor fizice ale fetelor, au fost și momente frumoase, create de părinții prezenți la Plopeni, locul de desfășurare a turneului – toate handbalistele au fost înconjurate cu dragoste și orice dorință era îndeplinită, am fost acolo ca o mare familie, iar asta ne-a ținut moralul sus. Și mai vreau să menționez ceva – surprinzător, arbitrajele au fost bune, cu mici derapaje, dar poate fără intenție, și spun asta, pentru că nu se compară cu prestațiile din alți ani, când unele grupări erau dezavantajate evident.

Am venit acasă cu răni vizibile, dar cu o mare bucurie în suflet – suntem printre cele mai bune 16 echipe de Junioare IV din țară. Le-am dat liber fetelor câteva zile să-și oblojească rănile, să-ncerce o recuperare cât mai bune, după care vom relua pregătirile. Avem multe de făcut, până la Turneul final, mai ales că acum toată lumea este avertizată că Unirea Dobroești nu este, nici pe departe, echipa care doar încasează. Încerc să mai lungesc banca de rezerve, adică să le mai ridic valoarea celor care sunt doar la număr, iar dacă reușesc să pun pe picioare încă 2-3, atunci sunt mulțumit. Vom lucra mai mult la fazele fixe, și vom repeta, până la obsesie, 2-3 combinații care să ne aducă goluri ușoare. Ne vom concentra și pe două sisteme de apărare, dar și pe contraatac și faza a II-a, unde ne-am descurcat binișor la Plopeni, însă e loc și de mai bine. Am decis să schimb și niște posturi în teren, dar asta rămâne surpriza noastră. Eu cred că o clasare pe locurile 9-11 ar fi foarte onorabilă, pentru că bătălia pentru titlu va fi extrem de dură, cu echipe care joacă de câțiva ani împreună și care provin din centre cu tradiție în handbal – vezi Baia Mare, București, Galați sau Reșița”. Aceasta a fost poveste din faza semifinală, spusă de antrenorul Lazăr Mihalache, o poveste simplă și cu nimic înflorită de pana autorului.

După acest succes, primarul Comunei Dobroești, Ștefan Condu, a ținut să să întâlnească cu întreaga echipă, să le felicite pe fete și staff-ul tehnic și să le asigure de tot sprijinul, pentru faza finală. ”N-a fost deloc un gest de politician, pentru că primarul nostru a susținut de la început sportul în Dobroești, și nu poate fi decât mulțumit că peste 250 de copii ai urbei noastre sunt angrenați în diferite discipline, la ACS Unirea Dobroești. Prin performanțele obținute de sportivii din Dobroești, numele comunei noastre este tot mai des pronunțat în împrejurimi și chiar în întreaga țară. Performanța de la handbal este cu atât mai valoroasă, cu cât ea este obținută într-un timp foarte scurt – mă refer la Junioarele IV, în primul rând, dar și la grupul Junioarelor III, care a lăsat o bună impresie, chiar de la prima participare în Campionatul Național”, comenta și managerul Secției de handbal, Vasile Țane. (Ionel Pană)
lazar2
lazar4

lazar 5

Comments are closed.