Opinie/Ionel Pană scrie despre: Câți antrenori români l-ar putea înlocui pe spaniolul Xavier Pascual?

Dum, 25 iunie 2017

Presa românească este în delir, în ceea ce-l privește pe noul selecționer al naționalei masculine de handbal a României, Xavier Pascual – și nu că ar fi obținut vreun rezultat surprinzător, ci pur și simplu că este drăgut și că este spaniol. Toți îi spuin Pasqui, asta pe românește înseamnând Nelu în loc de Ion, Gigi în loc de Gheorghe sau Sile în loc de Vasile. Și Pasqi al nostru și-a intrat bine în rol, face poze cu toată lumea, dă sfaturi despre handbal la orice colț de stradă, ba chiar a și predat la Cursurile de perfecționare a antrenorilor, desfășurat recent la București. (o să revenim cu detalii de la acest curs).

Federația îi stă la picioare, ba i-a făcut un staff de opt persoane, pentru ca Pasqi al nostru să facă performanțe pe măsură (întârzie, totuși, să apară…). Mai nou, prin demersuri mai mult sau mai puțin la vedere, spaniolul a primit, surprinzător, titlul de Doctor Honoris Causa, al Universității Babeș-Bolyai, din Cluj, o recunoaștere academică fără ca Pasqi să fi realizat ceva extraordinar pentru handbalul românesc. Mondialul de anul acesta l-am văzut la televizor, Europeanul din 2018 tot pe micul ecran se vede mai bine, dar se pare că pe noi nu astea ne interesează, ci calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokio, din 2020, acolo este ținta noastră, iar dacă nu și nu, să nu ne pierdem speranțele, că și în 2024 va mai fi o olimpiadă, chiar și în 2008, și tot așa…

Revenind la Doctorul Honoris Causa, în discursul său de la Universitate a recunoscut că tot ce știe despre handbal a-nvățat de la românii care dominau arena mondială, la acea vreme. Mulțumim, Xavier, să mai spuneți asta, poate aude și Federația, care nu trebuie să caute antrenori străini, pentru că îi avem în țară. Dar nu spaniolul este de vină, el primește onorurile pentru că i se dau și nici nu trebuie să facă ceva special pentru asta.

Sigur, CV-ul său este unul valoros, mai ales ca antrenor, obținând două Ligi ale Campionilor, șase titluri naționale, cinci Cupe ale Regelui, șapte Supercupe ale Spaniei, patru Cupe ale Catalunyei, dar și două titluri în Campionatul Mondial al Cluburilor. Dacă aceste performanțe i-au determinat pe cei de la Universitatea din Cluj să-i dea lui Pasqi titlul de Doctor Honoris Causa, atunci îi facem cunoscut onor conferențiarului doctor Lenid Gomboș, care a fost gazda ceremoniei, că în România sunt o grămadă de antrenori mai galonați decât spaniolul și cel puțin la fel de capabili pe banca tehnică . Nu-i minimalizăm meritele lui Pascual, dar tot ce a făcut el pentru handbal, aparține Spaniei, nu României, dar și Universitatea clujeană, cât și conducerea Federației Române de Handbal, îi apreciază mai mult pe străini, nu pe antrenorii noștri, care au dat lecții tuturor.

Și încep la întâmplare cu Radu Voina, care nu este vârful tehnicienilor noștri, dar care are un CV mult mai strălucitor ca al Doctorului nostru:
CV Radu Voina
Ca jucător
– Este campion mondial de seniori
– Are două medalii de aur la Mondialele Universitare
– Este triplu medaliat olimpic, de două ori cu bronz, o dată cu argint
– A jucat în patru ediții a Cupei Campionilor Europeni, unde a câștigat aur și bronz
– Are medalie de argint la SuperCupa Campionilor Olimpici și Mondiali
– Este de șapte ori campion național
– A câștigat o Cupă a României
– Este Maestru al Sportului, din 1971, pentru merite sportive aduse echipelor Universitatea București și Steaua
Ca antrenor
– Este medaliat cu bronz la Olimpiadă (masculin)
– Are medalie de bronz la Campionatul European (feminin)
– A cucerit medalia de aur la Balcaniadă (masculin)
– Are șapte ediții de Cupa Campionilor obținut de la argint în jos (masculin)
– A disputat finala Ligii Campionilor și la feminin, în premieră
– Are opt titluri naționale la masculin și patru la feminin
– Este Antrenor Emerit din 1992
Și sunt convins că am mai sărit ceva performanțe, dar îl rog pe Radu Voina să mă ierte, o să fac rectificările de rigoare, dacă domnia sa dorește. Așadar, iată un adevărat CV de Doctor Honoris Causa, dar care nu mai este băgat în seamă. Și mai sunt astfel de biografii sportive, ca să le numesc așa, demne de luat în seamă, pe care le vom face publice – nu de alta, dar copiii noștri trebuie să știe că Europa, chiar lumea întreagă, a-nvățat handbal de la tehnicienii noștri, care astăzi au fost dați uitării. Și pe lângă Radu Voina, o să mai scriem despre Pilică Popescu, Cornel Oțelea, Gheorghe Tadici, Dumitru Muși, Vasile Stângă, Aihan Omer, cu toții cu CV-uri demne de orice titlu academic.

4 de comentarii pentru "Opinie/Ionel Pană scrie despre: Câți antrenori români l-ar putea înlocui pe spaniolul Xavier Pascual?"
  1. cetatean spune:

    Suficient ? Felicitari dle Pana Ionel! Sper sa ignorati maidanezul de serviciu de la frh asa zisul specialist de carton Horatiu B un nimeni ca arbitru ! Sau………!!!

    • Horatiu BELU spune:

      Cetatene de la bloc, tu tai p…. (adica presu vagabontule) in loc de porc. Ti-am mai spus ca ai invatat sa sugi un gelato in hotel Venezia din Bucuresti, daca vrei adresa exacta pot sa ti-o reamintesc, dar cred ca ti-o reamintesti singur , la fel cum iti aduci aminte de studentii straini care iti dadeau gelato pe bani. Din suptul unei Gelato ai facut un Capriccio si un mod de viata pentru La Dolce Vita. Calitatile mele de arbitru poate sa le judece orice neica nimeni ca tine si sa traga orice concluzie vrea dar daca eu am fost zero ca arbitru tu esti zero ca un kkt. Mars ma vagabondule

  2. Dan spune:

    Mai usor cu Nea Vasile mare antrenor 🙂 Jucator.. da… mare, antrenor… spre zero.

  3. Horatiu BELU spune:

    Daca trecem peste ce spune un cetatean (turmentat, ca de obicei) si comentam putin articolul cred ca nea Ic ar trebui sa-i intrebi si pe oameni daca ar vrea sa mai antreneze, la ora actuala, o nationala masculina care s-a obisnuit sa piarda.