Înfrățirea între popoare: Măgura Cisnădie – Rapid București 19-19!

vin, 13 noiembrie 2020

A fost ultimul meci al rundei a 6-a, așteptat cu foarte mare interes de iubitorii de handbal. Și spun asta, gândindu-mă la faptul că gruparea din Giulești și-a adus un antrenor de talie mondială, Carlos Vivre, din Spania, iar suporterii așteptau ca echipa să aibă o prestație pe măsura numelui lui Vivre și să bifeze prima victorie din actuala ediție de campionat. În plus, adversara Giuleștinei era una de talie internațională, Măgura Cisnădie fiind o abonată a cupelor europene, în ultimii doi ani.

Prin urmare, erau premisele unei partide aprige, cu bune realizări tehnice , având în vedere cele două distribuții. Din păcate, meciul a fost unul de slabă factură, cu multe ratări, din cele mai favorabile poziții. N-am văzut nicio luptă mai susținută, niciun fault mai dur, nicio avalanșă de atacuri sau ploaie de goluri – întâlnirea a fost ca o-nfrățire între popoare, un fel de pod al florilor, unde români de la munte și de la șes și-au împărțit punctele puse în joc. Nu spun că a fost vreun aranjament, pentru că nu-l văd pe Weber stând la masă cu Vasiliu, dar îl întreb pe antrenorul din Cisnădie dacă și-a adus fetele la București pe jos, că tare erau obosite.

În ceea ce privește Rapidul, nu vreau să intru în corul celor care se întreabă de ce a fost schimbată Carmen Amariei și adus spaniolul Vivre, spun doar că în jocul echipei nu s-a schimbat nimic – aceleași ratări nonșalante, același joc cu viteză redusă și lipsit de contraatacuri, aceeași apărare visătoare, compensată, din fericire, de paradele uimitoare ale franțuzoaicei Julie Foggea. Spaniolul Vivre n-a avut timp să scrie un scenariu pentru echipa sa, are circumstanțe, doar că în Giulești poți să ceri orice, numai timp de acomodare nu!

Liga Florilor s-a oprit, pentru acest an, de-acum este vremea lotului național de senioare, care se pregătește pentru Campionatul European din Norvegia și Danemarca.

Niciun comentariu

adauga un comentariu