Cele șapte păcate ale lui Dragan Djukic!

joi, 14 martie 2019

Și a fost și mult așteptatul meci dintre Vâlcea și CSM București, care a apropiat echipa gazdă de primul său titlu național – dar aș spune să nu se grăbească, pentru că încă n-au sărit gardul grădinilor din Elizee… Partida a depășit cu mult nivelul de până acum al Ligii Florilor, ba aș putea spune că încleștarea a fost una chiar de Liga Campionilor – de altfel, ambele echipe au în componență handbaliste de talie mondială, și mă gândesc la Fraga Fernandez, la Iryna Glibko, la Samara da Silva, la Marta Lopez sau Marija Petrovic, de la gazde, respectiv Andrea Lekic, Barbara Lazovic, Iovanka Radicevic, Dragana Cvijic sau Elizabeth Omoregie, de la CSM București, sportive care și-au respectat blazonul în foarte mare măsură.

N-o să facem o analiză a meciului, vreau doar să semnalez câteva greșeli ale antrenorului formației bucureștene, Dragan Djukic, eu le-am numit păcate, care au dus, în proporție de 99%, la pierderea titlului în Liga Florilor. Și am numărat șapte păcate (o simplă asemănare cu titlul filmului în care protagoniști sunt Marlene Dietrich și John Wayne), toate la fel de importante, indiferent de ordinea în care sunt enumerate:

1. Poarta a fost aproape de zero – nici Grubisic, nici Ungureanu n-au prins o zi bună, fapt care a făcut ca orice șut al adversarelor, din orice unghi, să se transforme în gol
2. Apărarea dezordonată – începând cu minutul 40, când tabela arăta șase goluri în plus pentru bucureștene, semicercul oaspetelor a devenit extrem de ușor de depășit, și pe extreme, dar și pe centru
3. Și revenim la acea diferență de șase goluri, scor 20-14 – a fost, dacă vreți, cea mai bună perioadă de joc a CSM-ului, care a pus cinci goluri consecutive pe tabelă, de la 16-14, la 20-14, apoi a fost 21-15 și 23-18, între minutele 35 și 46. După acest apogeu al evoluției, timp în care Vâlcea a fost groggy, rezervele de energie ale oaspetelor s-au terminat, fiind rândul lor să fie numărate în picioare și să primească patru goluri unul după altul, fără să aibă vreo reacție
4. Și pentru că CSM-ul nu s-a bazat deloc pe banca de rezerve, asta a făcut ca scorul să se strângă și să dea câștig de cauză gazdelor – chiar dacă au pierdut la un singur gol, Vâlcea va avea câștig de cauză, dacă egalitatea de puncte se păstrează până la final. Și nu l-am înțeles pe Djukic, cum de n-a apelat la Bianca Marin, o extremă stânga ce putea lesne s-o înlocuiască pe Iulia Curea, sau pe Nathalie Hagman, ce avea puterea să joace chiar foarte bine pe postul lui Radicevic, când aceasta se arăta mai obosită; pe aceeași parte dreaptă CSM-ul avea ca rezervă și pe Aneta Udriștoiu, o sportivă cel puțin la fel de talentată ca Radicevic; și le-aș mai adăuga aici pe cele două handbaliste cu braț de fier, Maria Constantinescu și Bianca Bazaliu, care n-au fost folosite nici măcar un minut
5. Și neavând schimbări prea multe, antrenorul s-a bazat în exclusivitate pe șapte sau opt jucătoare, fete care au obosit, firește, și care n-au mai dat randamentul maxim, în ultimele 15 minute
6. Din tot grupul folosit de Djukic, Iulia Curea mi s-a părut că a intrat deja obosită în teren, fără chef de joc, fără inspirație și aplomb. De aici și ratările destul de multe, care au transformat mingiile pierdute de ea în goluri spectaculoase
7. Cel de-al șaptelea păcat al CSM-ului s-a numit Irina Glibko – jucătoarea din Vâlcea a făcut meciul sezonului, a marcat de pe tot terenul, a pătruns cu îndrăzneală, determinând adversarele s-o faulteze de eliminare, iar la loviturile de la 7 metri a fost imbatabilă. Putem spune, fără teama de a greși, că Glibko a fost cât o jumătate de echipă, contribuind într-o proporție covârșitoare la obținerea unui scor favorabil, chiar dacă vorbim de o înfrângere la un scor minim

Ionel Pană

Niciun comentariu

adauga un comentariu