Ce-am fi fost, dacă n-ai fi existat?

mie, 06 decembrie 2017

Este un refren adaptat, după una din melodiile de succes ale Angelei Similea, versuri care se potrivesc perfect, cu situația de la naționala de handbal senioare a României, selecționată care participă, în aceste zile, la Campionatul Mondial din Germania. Se poate spune că suntem în grafic, mai ales că tricolorele și-au trecut în cont trei victorii, din tot atâtea posibile: cu Paraguay, cu Slovenia și cu Spania.

Din păcate, am ajuns la acest Mondial fără să avem o formulă stabilă, fără acea sudură între fete, cu handbaliste care s-au văzut, pentru prima oară, în vestiarul tricolor. Iar asta se simte, între cele două semicercuri, pentru că am ajuns la concluzia, după aceste trei partide de la Mondialul german, că fără Cristina Neagu (foto Facebook Cristina Neagu), echipa noastră n-ar fi avut nici un viitor. Trebuie să completez, din fericire, că alături de Cristina mai stau Crina Pintea, pivotul cel mai puternic din lume, o fată crescută sănătos, capabilă să se lupte cu două-trei adversare deodată.
Ana Maria Dragut buce pintea (1)
În partida contra Spaniei, au ieșit la iveală toate slăbiciunile ehipei noastre – n-avem inter dreapta, pentru că titulara Geiger a fost ca un ciclist, pe o bicicletă fără lanț; a surprins plăcut Ana-Maria Dragut, de la Zalău, pe care Ambros a introdus-o, ca un experiment, în ultimele 5-6 minute, iar fata din Zalău a-nscris două goluri decisive, care au ținut echipa noastră în viață; extremele n-au contat pe tabelă, decât cu un gol, înscris de Elisei, prea puțin la acest nivel; pivotul Crina Pintea și-a dat duhul pe teren, preț de 58 de minute și 31 de secunde, timp în care s-a luptat cu toate puterile pe ambele semicercuri, contribuind decisiv la victorie; Crina n-a avut, din păcate, un înlocuitor pe măsură, antrenorul Ambros Martin neavând încredere nici în Timea Tătar, nici în Cintya Tomescu (de ce a luat trei pivoți, asta numai el știe!); să ne oprim puțin și la mijloc, acolo unde Eliza Buceschi a făcut un meci bun, atât prin coordonarea acțiunilor și conlucrarea cu pivotul, cât și prin cele patru goluri, unul de la 9 metri și 3 de la punctul cu var, dacă-mi este permisă exprimarea; a surprins plăcut, Eliza, prin vivacitatea ei, pentru că, de ceva vreme intrase într-un con de umbră; nici Laslo, nici Zamfirescu nu au reușit să se conecteze la tensiunea partidei, Ambros ținându-le pe banca de rezerve; în fine, am ajuns la interul stanga Cristina Neagu, care a demonstrat, și în cele trei meciuri jucate, că își merită cu prisosință titlul de cea mai bună jucătoare a lumii, distincție pe care a primit-o de trei ori (2010, 2015 și 2016), fiind singura handbalistă de pe planetă, cu trei astfel de premii! Cristina Neagu a dat oxigen întregii echipe, ea a marcat de cinci ori în prima repriză, și de alte trei în partea a doua, tăind elanul adversarelor, care aveau o mare poftă de joc; tot ea s-a apărat agresiv pe semicercul propriu (a primit o eliminare de două minute), închizând drumul spre Iuliya Dumanska; a făcut câte ceva și Cristina Zamfir-Florianu, ea fiind folosită și pe inter dreapta, în locul lui Geiger, cât și în faza de apărare, unde s-a luptat cu eficiență; la un moment dat, Cristina a fost accidentată grav, fiind necesară intervenția medicilor noștri, cât și al celor de la sala de joc, din fericire, n-a fost o accidentare care s-o scoata definitiv din circuit și ne bucurăm, pentru că ea o poate înlocui, cu bune rezultate, pe Cristina Neagu; să încheiem apoteotic, dacă vreți, și să-i dăm portăriței Iuliya Dumanska ce i se cuvine – fata asta a fost un adevărat înger păzitor al porții noastre, dezarmându-le pe adversare, prin siguranță, intuiție și zâmbetul ei fermecător. Iuliya a apărat două lovituri de penalitate, fapt care i-a ridicat procentajul la 41%. De altfel, portărița noastră se află pe locul trei la statisticile generale ale Mondialului.

Ne uităm în clasament și vedem trei victorii, șase puncte și România cocoțată pe primul loc în Grupa A. Sunt ceva competiții internaționale de când n-am mai avut un start așa de bun, chiar dacă jocul n-a fost atât de strălucitor. Recunoaștem că în victoriile cu Slovenia și Spania ne-au ajutat și adversarele, prin greșeli personale, prin lipsă de imaginație, printr-o condiție fizică precară, dar totul face parte din joc și tare mi-aș dori chiar să câștigăm o medalie (visez la o finală cu Rusia lui Trefilov!), iar evoluția fetelor să fie criticată. Dar mai avem de tras, drumul este lung, iar Ambros ar trebui să o lase mai ușor cu Neagu, Pintea, Elisei sau Buceschi, fete care pot avea un randament scăzut, exact când ne așteptăm mai puțin – nu de alta, dar sunt 17 tricolore în Germania și toate trebuie să demonstreze că au meritat selecția (susțin ca Gabi Szucs să facă parte din echipă, este, cel puțin, o apărătoare cu mult mai bună decât Zamfirescu, Geiger, Tomescu sau Tătar, ca să nu spun că poate străluci și în atac, dacă i se dă șansa). Nu vrem să dăm crezare zvonurilor, nu vrem să-l suspectăm de nimic pe Ambros, dar totul până la proba contrarie!

Ionel Pană

Niciun comentariu

adauga un comentariu