Opinie / Daniel Nazare: Jungla fotbalului bucureștean. Când ne civilizăm?

Dum, 27 martie 2016

Zi de zi, weekend de weekend, asistăm pe stadioanele bucureștene la scene desprinse din zonele necivilizate ale lumii, ca să nu spunem mai mult. Nu generalizăm, doar scoatem în evidență faptele. Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă dimineață la terenul lui Toni Doboș este doar o parte din ce se poate povesti. Îmi parvin multe relatări despre golăniile de pe arenele Capitalei.

Cum putem preveni astfel de manifestări? Cine este de vină? 

1) PĂRINȚII. Mulți dintre ei pretind că sunt antrenori de excepție, ceartă tehnicienii și înjură pe toată lumea. Se comportă ca niște maimuțe de la grădina zoologică, nu ca niște oameni responsabili. Aurel Țicleanu, șeful departamentului de scouting de la FRF, mi-a povestit că, la un trial la Brașov, a trebuit să intervină în pauza meciului să calmeze spiritele. Spectatorii-părinți se certau și cu arbitrii, și cu antrenorii, și cu forțele de ordine. „Mulți părinți, dacă plătesc 150 de lei pe lună, îmi spun că au dreptul să facă tot ce vor la stadion. Mi se pare o idee complet greșită”, ne spunea Geogiana Doboș. În ritmul ăsta urmează profesoara de română, profesorul de limba engleză și directorul de la școală. Și, bineînțeles, corecția fizică.

VEZI CE S-A INTAMPLAT LA UN MECI DE FOTBAL DE COPII

2) ANTRENORII. Pentru că permit accesul la antrenamente al părinților. În Franța, rudele vin la meci, nu și la ședințele de pregătire, au locurile lor și doar încurajează proprii jucători, nu strigă la arbitru sau la antrenor, dându-i indicații. De asemenea, ar trebui că în contractul cu părinții să treacă anumite clauze. În caz contrar să stea acasă. Pe vremurile părinților mei, tata venea la antrenamentele lui Ion „Țop” Voinescu numai cu carnetul de note la el. Dacă nu îl avea, făcea drumul înapoi acasă. Fără părinte cu el, fără ca tatăl să sune pe telefonul fix antrenorul și să-l facă în toate felurile.

3) CLUBURILE. Trebuie să fie mai drastice cu comportamentul părinților, să includă în regulamentul de ordine interioară puncte clare vizavi de comportament. Să nu fumeze, să nu mănînce semințe, să arunce hărtii și sticle în zona în care stau. Mergeți la un meci de copii și să vedeți ce rămîne la finalul jocurilor. Am copil și o să fac cîteva fotografii la finalul unei zi de minifotbal. Cluburile care dețin forță financiară să angajeze agenți de bază care să elimine din baza sportivă specimene de genul celor care s-au dat în spectacol la meciul de la terenul Toni Doboș.

4) AMFB. Să ia măsuri dure pentru ca astfel de scene să nu se repete și să încerce să nu realizeze competiții pe scoruri și pe clasamente de la vîrste fragede. În Anglia, rugby-ul până la 14 ani este fără scor și cu componență mixtă, fete și băieți. Abia după această vârstă se trece la sport organizat, ierarhii și trofee. Domnul Lumînare, domnul Baboia, să nu ascundă gunoiul sub preș, să iasă public și să demaște conducătorii huligani, nu să-i protejeze în schimbul unui vot la viitoarele alegeri. Poate că vor pierde un vot sau două, dar vor câștiga mult mai multe de la cei onești, serioși și profesioniști.

5) CONDUCĂTORII. Să nu aibe funcții duble, și la AMFB și la club. Gen Toni Doboș, dar și alții pentru a nu crea tot felul de scenarii în rândul părinților. Să inspire respect, să aibă un comportament ireroșabil, să aplaneze lucrurile, nu să incite la scandal. Să nu vină Alex Crișan, dăm un exemplu recent, doar la meciurile unei singure echipe, iar la altele să nu calce deloc. Oficialii să nu bea bere de față cu părinții, cu cei mici, cu organizatorii. Există atâtea cârciumi în drumul spre casă…

6) BRIGĂZILE DE ARBITRI. Să oprească meciurile în care se aud injurii din tribune, după modelul scandărilor rasiste la UEFA. Prima oară un minut, apoi 3, apoi definitiv. Astfel, părinții s-ar opri, fiindcă nu s-ar juca meciul în continuare.

Aștept părerile voastre la finalul acestui articol. Putem contribui fiecare dintre noi la stoparea violenței pe stadioanele bucureștene, indiferent că este violență de limbaj sau fizică. Diferența dintre o grădină zoologică și un stadion de fotbal devine tot mai mică. Ne civilizăm sau rămânem tot niște maimuțe?

nazare

de Daniel Nazare

mail: daniel.nazare@ilfovsport.ro

Facebook: Daniel Nazare

9 de comentarii pentru "Opinie / Daniel Nazare: Jungla fotbalului bucureștean. Când ne civilizăm?"
    • Christi Sava spune:

      Sunt mama a doi copii ce fac sport – fotbal si rugby. La rugby parintii nu vin la antrenamente, din pacate nici nu exista multe baze amenajate, la meciuri stau in tribuna calmi, incurajeaza. Mari diferente de comportament, asadar se poate si altfel. Si ma intreb de ce. O fi fotbalul mai patimas? Raspunsul e unul singur: banii!
      Putini antrenori care fac acest lucru si din pasiune, care nu mint parintii referitor la calitatile copiilor, care nu isi bat joc de copii la varste fragede: „rezerva, echipa a doua, pe voi nu ma pot baza”. Prea putini antrenori psihopedagogi. Sau macar pedagogi.
      Parintii si mirajul unei vieti ca a lui Ronaldo.. sau macar Banel Nicolita care si-a ajutat familia.
      Parintii vor rezultate. Multe trofee. Asa ca antrenorii sunt in goana dupa ele. Competitii de cate 4 echipe.. yeee suntem locul 3. Trofeele aduc alti parinti. E un cerc. Un cerc care include frustrari, ambitii si orgolii, presiune.
      Nu toate cluburile, nu toti antrenorii, nu toti parintii. Intr-adevar in opinia mea aceasta este o descriere generala, existand exceptii.
      Cum ne civilizam? Doar cu sanctiuni! Altfel eu nu cred ca o sa mearga.

    • Sorin spune:

      Salutam! Si eu am copilul la o scoala de fotbal. Face de aproximativ 4 ani. Din pacate – sau din fericire? – nu este unul din cei mai buni. As vrea sa fie „cel mai…” si „cel mai…” si asa mai departe, dar nu este. Am discutat si cazut de acord cu antrenorii ca, atata timp cat va vrea singur sa vina fara sa-l aduc cu forta, ei il pastreaza in grupa, dar fara pretentia de a juca in eventuale competitii daca nu va evolua corespunzator. Nu a crescut in asa fel incat sa fie titular dar, merge cu placere, face de 2-3 ori pe saptamana cate 2-3 ore de MISCARE. Asta a si fost intentia – sa faca miscare, sa invete ceva din ceea ce inseamna o intrecere sportiva – unde cel mai bun castiga, cu mijloace curate si oneste.
      Eu, mi-am atins scopul, am gasit atat intelegere la profesorii grupei, cat si o atmosfera decenta intre parinti, cu care jucam in fiecare vineri fotbal – parinti si antrenori.
      Din pacate, este adevarat ca sunt si antrenori, si parinti si oficiali care nu au inteles esenta sportului de masa – MISCAREA. In momentul in care astfel de manfestari, precum cea relatata de dvs vor deveni obisnuinta, multi parinti vor renunta la a mai ghida copii catre un sport. Pana la urma, si pentru parintii „normali” este un efort – financiar, de timp, etc. Daca pe langa toate astea, apar si manifestarile violente, atunci din ce in ce mai multi vor renunta.
      Ce incredere sa ai in a lasa copilul intr-un stagiu de pregature unde, in tara alaturi de un antrenor care nu este capabil sa-si tina in frau angoasele si propriile frustrari si neputinte? Dar sa-ti lasi copilul in compania altor colegi, ai caror parinti recita si imbogatesc „folclorul” la fiecare meci? Sau sa-l lasi sa participe la o competitie la care organizatorul nu-i poate asigura securitatea?
      Pai, eu il aduc pentru sport, pentru miscare, pentru sanatate… Daca se va dovedi ca are talent – da, mergem mai departe. Daca nu, ramane cu placerea de a face miscare.
      Ca si copil, daca antrenorul il timoreaza, il umileste, ii inhiba dorinta si pasiunea – este un caz pierdut pentru sport. Daca parintele face acelasi lucru – increderea a disparut si prietenia ce ar trebui sa existe se va reduce la o relatie rece.
      Eu cred ca de aici porneste totul – din familie, din educatie, din relatia antrenor(pedagog) – elev. Competitia este una, modul cum castiga este altceva. Daca nu vor fi invatati ca o competitie inseamna in primul rand respect pentru adversar, pentru sport si pentru ei ca oameni, cu tot ceea ce inseamna acestea in ansamblu – inseamna ca cineva, undeva, a gresit – intentionat sau nu. Invata din greseli sau infrangeri, bucura-te de victoriile cinstite repurate si onoreaza-ti adversarul.

  1. catenaccio spune:

    totul tine de educatie iar romania sta foarte prost la acest capitol

  2. Anonim spune:

    Am in inteles care sunt vinovatii….Dar noi, copiii ce vina avem?

  3. Roman spune:

    Lasati copii sa faca miscare! Oferiti-le protectie nu doar vorbe! Nu-i educati in spiritul minciunii!
    Pestele de la cap se-mpute!

  4. Dovlecioaica Florentin spune:

    Sunt foarte mulți cei care conduc de pe banca tehnica echipele de copii și juniori . Problema este ca nu au nicio calificare sa facă asta și în acest mod se ajunge ca un antrenor cu toată calificarea necesara sa se certe la un fault ,offside sau corner cu „omologul ” care de fapt este electrician,zugrav,patron sau taximetrist (toată consideratia pt aceste meserii). Antrenorii-profesorii au un mare impact asupra copiilor și parintilor și ar trebui sa fie acceptați în spațiul de joc doar cei care îndeplinesc criteriile actuale din fotbal.

  5. Anonim spune:

    Opinia unui parinta de la Toni Dobos:

    Maty spune:
    27/03/2016 LA 10:58 PM
    Mi-e mila de voi, e clar ca de sapt viitoare o sa luati multa bataie… Nu e normal, dar cei de la initial chiar merita lucrul asta, chiar si cei de la eliade… Cred ca strategia e urmatoarea, in afara bazei nu sunteti raspunzatori””

  6. Anonim spune:

    Parca suntem la duel in vestul salbatic. Patimasi nene nu gluma.
    Daca aveti polite de impartit nu le puneti pe umerii copiilor

    Un extras din comentarii

    „Mircea spune:
    27/03/2016 LA 3:38 AM
    Esti unu din parintii frustrati de la Initial care vede ca echipa fiului sau este inferioara celei de la Dobos si cauti nod in papura in toate. Alegeti voi arbitrii, ora, terenul si pariu pe ce vreti voi ca nu scapati la diferenta mai mica de 3 goluri. INCOMPETENTILOR, uitati-va in ograda voastra, sunteti un club inexistent, traiti doar din scandaluri”

  7. Adrian spune:

    Singura solutie viabila ar fi ca rezultatele sa nu conteze… sa se joace fara a se tine cont de scor si fara clasament! Atunci n-ar mai avea pentru ce sa se ambaleze nimeni. Din cate am auzit FRF a inceput sa organizeze astfel de campionate in care scorul nu conteaza si nu se alcatuieste clasament.

  8. […] Ce părere are jurnalistul Daniel Nazare despre huliganismul de pe arenele bucureștene […]

  9. […] Ce părere are jurnalistul Daniel Nazare despre huliganismul de pe arenele bucureştene […]