Asiana Peng. ”Se lucra pe durere și nimeni nu ne credea , nici doctorița de la lot”! (II)

mie, 04 ianuarie 2017

Cea mai mare dezamăgire din sportul românesc, în 2016, este neparticiparea echipei feminine de gimnastică la Olimpiada de la Rio, după 40 de ani de dominație, cât și lipsa oricărei medalii, la individual și pe aparate, de la cel mai mare eveniment sportiv al planetei. Acest recul a fost sesizat și de lumea mondială a gimnasticii, care s-a bucurat, pe de-o parte, pentru că n-au mai fost româncele să le ia medaliile, dar au și regretat, pe de altă parte, pentru că tricolorele au avut întotdeauna exerciții deosebite, pline de inovații și foarte atractive, care erau foarte apreciate de spectatori.

Au trecut luni bune de la această contraperformanță, dar nimeni din cei implicați n-a ieșit să spună unde s-a greșit, ce nu s-a făcut și, până la urmă, cine este de vină. A-ndrugat ceva Stoica, președintele Federației, dar s-a pierdut în limba lui de lemn, s-a arătat viteaz și Bellu, care se dădea el drept victimă, dacă nu se găsește vinovatul, dar n-a continuat cu explicațiile și nici în fața ziariștilor n-a avut curajul să stea.

Și totuși, sunt cauze clare, care au dus la acest eșec, ba chiar putem numi și vinovații, fără teama de a greși, iar cele mai în măsură să ne spună adevărul sunt chiar gimnastele în cauză, cele care au ratat calificarea la Rio, în cele două oportunități pe care le-au avut. Am vorbit cu Asiana Peng, una din gimnastele care a făcut parte din lot, considerată o mare speranță și apreciată obiectiv, atât de Nadia Comăneci, cât și de Mariana Bitang, antrenoarea care ar fi trebuit să ducă acest lot la Rio. Cât timp ne-am aflat față în față, și m-am bucurat de prezența ei preț de vreo două ore, Asiana n-a dat semne nicio clipă că ar fi labilă psihic, că n-ar ști ce să spună, că n-ar gândi logic, iar eu cred că toată această inteligență i-a scos din minți și pe antrenorii care se ocupau direct de ea – dar să nu anticipăm! Am întrebat-o, la un moment dat, pe Asiana dacă știe cauzele pentru care generația ei a ratat Olimpiada…

”Trei au fost cauzele, din pricina cărora nu ne-am împlinit visul:
– Am lucrat foarte mult pe durere
– Pregătirea fizică a fost foarte slabă
– Alimentația precară, înfometarea a fost la rang de abuz
Și pot să și explic cu exemple concrete – toate fetele au avut parte de accidentări grave, unele s-au refăcut, altele trag și acum să-și revină. Pot să spun despre Ștefania Orzu, care nu mai putea să meargă, când a plecat de la Izvorani, Cristina Vrabie a făcut operație la genunchi, Mădălina Blendea a fost aproape de septicemie, Tudorache a avut probleme, Zarzu, Andreea Munteanu, Ocolișan și chiar eu. Mi-aduc aminte că le tot spuneam că mă durea piciorul, dar nu mă credeau și lucram în continuare, pe durere, ca toate celelalte, de altfel. Știu că am fost la Medicover, de unde mi s-a recomandat o pauză de cel puțin două săptămâni, dar doctorița Beldie a spus că nu trebuie să fac pauză și m-am antrenat cu dureri groaznice. Asta era în noiembrie, 2015, înainte de ultimul meu concurs, din Franța, și la doar câteva zile de la eliminarea mea din lot. Mă durea laba piciorului îngrozitor și așa am concurat, iar cu un exercițiu simplificat am luat medalia de argint la bârnă. În schimb, colega mea, Denisa Stanciu, cu care am fost în Franța, n-a făcut niciun rezultat, dar ea este în lot, iar eu nu! Mai mult, în ianuarie același an mă durea cotul îngrozitor, dar n-am fost luată în seamă. Până la urmă, după mai multe consulturi, și în țară, și în străinătate, dublate de examene de Rezonanță Magnetică m-am operat în Turcia. Cum să minți și ce progrese să faci, când te dor mâinile, picioarele, șoldul, ce să înțelegi dintr-un exercițiu la sol, sau la bârnă, pentru că nu știi ce să urmărești mai întâi, să aterizezi în siguranță, să-ți protejezi piciorul care te doare, să fii zâmbitoare, să nu uiți continuările. Ce fel de oameni sunt antrenorii care urlă la tine, care te fac în toate felurile, începând cu mincinoasă și continuând cu tot felul de invective? Eu n-am fost pălmuită, însă nu toate colegele au avut norocul meu!

În ceea ce privește pregătirea fizică, eu spun că la Deva, la clubul unde am început, făceam așa ceva ca la carte, cu exerciții specifice, controlate îndeaproape de antrenori. La Izvorani, alergam prin sală, apoi ne puneau la butoiul cu multă gheață, pentru relaxare. După statul în butoi, nu trebuie să mai faci efort, pentru că mușchiul este relaxat, era recomandarea venită chiar de la antrenori, dar Adela Popa îmi punea saci de nisip la glezne și zicea să alerg, doar ca să mă termine. Pot să spun că nici Coroiu nu se pricepea la pregătire fizică, acesta este un domeniu foarte important.

Iar la alimentație, hmmm!, nici nu vreau să-mi mai aduc aminte de câte ori am răbdat de foame, de câte ori am avut amețeli. Și toate eram așa, cum să mai faci exercițiul cu amplitudine, îți trebuie forță să te-mpingi în picioare, dar noi eram leșinate de foame. Sigur că nu trebuie să faci abuz, dar abuzurile le făceau ei, adică mergeau prea departe cu înfometarea, fără să țină cont că noi eram oameni, nu mașini.

Pe lângă aceste trei cauze importante, care au dus la ratările din partea fetelor, mai erau și umilințele la care eram expuse – nu vreau să vorbesc de altcineva, decât de mine. Camera 3 de la Izvorani a fost pentru mine ca un fel de beci al torturii – era un apartament, de fapt, unde am stat aproape trei ani singură, pentru că Adela Popa le învăța pe fete să nu mă bage în seamă, chiar dacă eu le ajutam pe fiecare, fie cu o vorbă bună, fie cu ceva ce eu aveam și ele nu, fructe, bandaje.. Și să știți că ciuperca din poveste a existat, ba chiar a fost și fotografiată de Diana Teodoru, o gimnastă care a plecat în Belgia.

La un moment dat ne-a obligat să avem caiete cu exercițiile pe care le făceam, cu programul zilnic, unde să și notăm cum a decurs antrenamentul. Am scris și eu de câteva ori câteva fraze în plus, ce pățisem la acele antrenamente, cum mă umileau și ce cuvinte grele îmi aruncau. La câteva zile m-am uitat în urmă, să văd ce am notat, și m-am cutremurat, nu știam că am atâta putere să rezist – dar n-am avut, recunosc, pentru că n-am mai scris, de teamă să nu cedez psihic. Scria acolo cum Adela Popa îmi râdea în nas că nu mă ia la Europenele din 2014, mai scria acolo că la toate gimnastele se uita când săreau, doar la mine întorcea capul sau se făcea că are altă preocupare – plângeam în sinea mea, dar n-am căzut, am mers mai departe . Dar să știți că adevărate jurnale aveau Munteanu, Stoica, Iridon…

Aceasta era atmosfera la lot, dar nu toate gimnastele aveau parte de rele tratamente, unele erau în grațiile Adelei Popa și aveau program preferențial – când veneau părinții în vizită la mine, eu aveam timpul limitat, pe când al colegei în cauză nu exista așa ceva, ba chiar părinții ei puteau rămâne la hotel, după o plimbare de-o zi, nu dau nume, nu mai are rost, acum. Vedeam și cum se dădeau cadouri, pachete frumoase, iar antrenorii nici nu se mai fereau. Eu eram o copilă și sufeream din pricina acestor nedreptăți, dar nici nu consideram de cuviință să mă duc cu cadouri la antrenoare – credeam că aici am venit să facem performanță adevărată”

Aceasta este continuarea dialogului cu Asiana Peng, una din fostele gimnaste, care s-a antrenat la Izvorani, în speranța calificării la Olimpiada de la Rio. Ca și ieri, gimnasta a făcut declarații grele și de data aceasta, arătându-ne că antrenorii Adela Popa, Ioan Coroiu și Lucian Sandu și-au făcut de cap, le-au desconsiderat pe sportive, le-au umilit în toate felurile, profitând de inocența și dragostea lor pentru gimnastică.
În mărturia care va urma, poate că va fi și ultima, nu știm, Asiana Peng ne spune și unde erau cei doi corifei, Octavian Bellu și Mariana Bitang, în tot acest timp, de ce nu interveneau în procesul de instruire. În completare, avem și noi întrebări, incomode cum altfel?, pentru liderii federației de Gimnastică, Adrian Stoica, președinte, Mircea Apolzan, secretar general, și Anca Grigoraș, antrenoare federală, întrebări la care nu vom primi răspuns niciodată, dar opinia publică trebuie să știe cum se comportă cei care conduc sportul românesc. (I.P.)

2 de comentarii pentru "Asiana Peng. ”Se lucra pe durere și nimeni nu ne credea , nici doctorița de la lot”! (II)"
  1. nina spune:

    asiana a uitat cind era in gratiile domnisoarei Adela atunci era bine

  2. ION,varu' lui vasile spune:

    Nina Taci naibii de retardata !
    -incredibil …asta e urmarea a ceea ce ni se pregateste din 89 incoace…derapaj total ! ASta vor sa ne termine cu totul,romani treziti-va !ca altfel dispareti !